Se afișează postările cu eticheta Jug sau har. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Jug sau har. Afișați toate postările

sâmbătă, 3 august 2013

Jertfa nebunilor sau jertfirea de sine, jug sau har?

Eclesiastul 5, 1-3
       “Pazeste-ti piciorul cand intri in Casa lui Dumnezeu si  apropie-te mai bine sa asculti decat sa aduci jertfa nebunilor, caci ei nu stiu ca fac rau cu aceasta. Nu te grabi sa deschizi gura si sa nu-ti rosteasca inima cuvinte pripite inaintea lui Dumnezeu. Caci Dumnezeu este in cer, iar tu pe pamant, de aceea sa nu spui vorbe multe. Caci daca visurile se nasc din multimea grijilor, prostia nebunului se cunoaste din multimea vorbelor.” 

Dumnezeu priveste mult mai elastic problema decat cele doua ramuri ale teologiei despre o zi de odihna.

Nu au dreptate nici aceia care sustin ca zi de odihna sambata si nici aceea care sustin ca zi de odihna duminica. Nu exista mentiuni clare in Noul Testament nici pentru una si nici pentru alta. Dumnezeu a avut motive serioase sa suspende obligativitatea unei zile de odihna si multe alte legi din Vechiul Testament. Desi legea mozaica a fost o lege sfanta, buna si dreapta, pana la urma s-a dovedit a fi o povara, un jug de nepurtat (Fapte 15:10). Si nu din cauza lui Dumnezeu, ci din cauza oamenilor care nu se supuneau legii generale. Legea aceea a fost o lege generala sau nationala - o "constitutie statala" cum am spune acum, avand un cadru colectiv si nu se putea tine numai in acest cadru. Or daca cadru era stricat, legea nu mai devenea un gard de protectie, ci un jug. 

Sa va dau un exemplu, de ce si cum poate deveni o lege colectiva sfanta, buna si dreapta, o povara sau un jug. Sa presupunem ca intr-un sat exista o asociatie, in care oamenii lucreaza in colectiv. Plata este data in produse, impartite in mod egal. Deasemenea, paza campului se face prin rotatie. Unii care doreau mai mult, au inceput sa fure produse pe furis, cand erau la paza, iar la plata doreau portii la fel ca ceilalti, si asa mici, insuficiente pentru ceilalti. Legea intr-adevar le dadea dreptul, insa in loc sa faca dreptate slujea ca nedreptate. O lege dreapta a devenit o lege nedreapta, din pricina cadrului.


Intr-adevar, ar fi frumos sa poti sa tii o zi de odihna, odata cu ceilalti. Dar oare am putea in cadrul actual? Sa presupunem ca eu ma hotarasc sa tin sambata... sau duminica, sau amandoua cum fac indecisii. Dar daca mi se aprinde casa, cu un foc periculos? Ce fac? Singur nu as putea stinge, asa ca apelez la pompieri. Ar fi just sa ii critic ca ei lucra in aceste zile? Da, in cazul in care nu as apela la ei. Nu, in cazul in care apelez la ei. La fel, ce fac daca trebuie neaparat sa ma internez, poate am un accident?


Ce fac daca doresc sa calatoresc? Ce fac daca sunt talharit? Ce fac daca mi se inunda apartamentul si imi trebuie un instalator de urgenta? Ce fac daca am o fabrica si mi se strica un frigider? Un extremist duminicar a permis sa i se topeasca toata marfa, din congelatorul stricat al unui tir. Merita aceste sacrificii utopice, cand sunt atatia saraci, care au nevoie de acele produse? Nu a anuntat pe nimeni sa mearga acolo, mai bine a facut jertfa nebunilor. Si asa mai departe. Devin ori ipocrit, folosind serviciile acelora care lucra in aceste zile, ori stau si privesc si imi asumi paguba, cum mi se topeste untul din tir? Ce folos din aceasta jertfa? Ce insemnatate ar avea? Ingrasa pamantul, atat.