Cum se scrie (translitereaza) si cum se pronunta numele divin?
Ca istoric autodidact si un simpatizant al filologiei (1) si lingvisticii (2), am aflat urmatoarele (care pot fi analizate si criticate in mod decent si in special constructiv, nu ma supar, dar la acuzatii si vociferari fara temei si rost, voi lua atitudine):
Numele divin se scrie intr-un fel si se pronunta in alt fel. Se scrie IHWH (iod, he waw, he). Evreii si grecii au transcris intotdeauna litera iod prin litera iota, adica "i". Si avem marturie clara din timpul Septuagintei, inceputa de cei 72 de carturari din Israel. Deci daca acesti 72 de carturari au scris litera "i" oriunde au intalnit litera iod in nume teoforice si in general peste tot la celelalte cuvinte, nu avem dreptul sa stricam aceasta traditie.
In ebraica uneori nu se pronunta litera H (HE), ci doar se scrie. La fel ca in Halleluiah. Se scrie Halleluiah dar se pronunta Alleluia. Daca ai pronunta "Haleluiah" ai spune chiar ceva nepotrivit, fiindca in ebraica acesta pronuntie neconforma seamana la auz cu un alt cuvant care are o rezonanta negativa. Asa a avertizat un evreu pe un frate. Deci sa ne straduim sa scriem si sa pronuntam corect cuvintele din ebraica. Pe cat posibil.
Preotul evreu Iosef Flaviu din secolul I en., scria ca numele divin era compus din patru vocale, caci atunci cand aceste litere se scriu ca "matres lectionis" ele primesc sens de vocala. Deci nu mai avem litera H (HE) ca consoana, ci apare ca vocala...
Trebuie sa stim si sa intelegem ca numele divin apare in trei forme:
1. In forma sa lunga IHWH si atunci se pronunta uniform, strict consonatic Ieoua, dupa vocalizarea de la Tiberiada si Philo din Biblos (sec I-II ien).
2. In forma sa prescurtata IH, si aici apar trei cazuri de pronuntie:
a) Cand apare ca prefix la inceputul unui cuvant compus, in functie de ce litera urmeaza dupa H, IH este ponuntat IE, ca de ex IESHUA (Isus), acesta fiind un nume teoforic, compus din prefixul IH (luat din prima parte a numelui divin) si cuvantul "shua" care inseamna "mantuire".
b. Cand apare ca prefix la inceputul unui cuvant compus, in functie de ce litera urmeaza dupa H, IH este ponuntat IO, ca de ex IOHANAN (Ioan), acesta fiind un nume teoforic, compus din prefixul IH (luat din prima parte a numelui divin) si cuvantul "hanan" care inseamna "indurator".
c. Cand apare ca sufix la sfarsitul unui cuvant compus, in functie de ce litera urmeaza dupa H, IH este ponuntat IA, ca de ex Eliia (Ilie), acesta fiind un nume teoforic, compus din cuvantul "Eli" (Dumnezeul meu) si sufixul "IA" (luat din prima parte a numelui divin).
Forma prescurtata a numelui divin, ca sufix, apare si la cuvinte care nu sunt nume, ca de exemplu "laudatipeiah" si "foculluiiah". Samaritenii pronuntau forma prescurtata a numelui divin IH, adaugand sufixul "BE", ca "IABE".
3. In forma sa prescurtata IH urmat separat de forma sa lunga IH IHWH. In acest caz se aplica ambele variante de pronuntie IA IEOUA.
(1)DEX (dictionar explicativ): FILOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul culturii scrise a popoarelor, în special cu studiul textelor vechi și al operelor literare din punctul de vedere al limbii, al influențelor suferite, al modului în care s-au transmis și al autenticității, precum și cu editarea lor. – Din fr. philologie.
DEX: filologíe f. (vgr. philologia, d. philos, amic, și lógos, cuvînt). Știința limbiĭ, literaturiĭ și arteĭ unuĭ popor cult. Filologia clasică, acea care se ocupă de limba grecească și latină. V. linghistică.
(2) DEX: LINGVÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la lingvistică. II. s. f. știință care studiază limba și legile ei de dezvoltare. ♦ ~ generală = disciplină care studiază faptele de limbă din perspectiva trăsăturilor comune mai multor limbi; ~ comparativă = disciplină care studiază comparativ concordanțele fonetice, semantice și gramaticale din mai multe limbi; ~ matematică = disciplină care studiază fenomenele de limbă cu mijloace matematice; ~ structurală = disciplină care studiază relațiile dintre elementele limbii și caracterul sistematic al acesteia. ◊ glotologie. (< fr. linguistique)
