Exemple ale mântuirii şi exemple ale pieirii

Dumnezeu ne iubește (Ioan 3:16) și de aceea dorește să fim salvați (2 Petru 3: 9). În Sfânta Scriptură găsim câteva exemple înfiorătoare a oamenilor care au pierit îngrozitor, nedorind să fie salvaţi. De exemplu, avem lumea de înainde de Marele Potop, care a pierit înnecată de apă, apoi avem lumea care a trăit în cetăţile din câmpia din jurul Sodomei şi Gomorei. Deşi au fost răi, Dumnezeu i-a avertizat, prin Noe şi Lot. Dar nimeni nu a ascultat. Şi exemplele biblice ar putea continua. Ei ne sunt în faţă ca nişte sunt exemple ale mântuiţilor şi exemple ale pierduţilor.

Care este situaţia în zilele noastre?

Atunci când Dumnezeu ne iubeşte, ne şi avertizează, aratând prin asta grija iubitoare pe care ne-o poartă. 

 

În timpul Domnului Isus, Dumnezeu i-a avertizat prin Fiul Său cum să scape de mânia care trebuia să vină asupra Israelului, prin armatele Romeni.

Dar cand a vazut pe multi din farisei si din saduchei ca vin sa primeasca botezul lui, le-a zis: "Pui de naparci, cine v-a invatat sa fugiti de mania viitoare? (Mat.3:7)
Ioan zicea, dar, noroadelor care veneau sa fie botezate de el: "Pui de naparci, cine v-a invatat sa fugiti de mania viitoare? (Luc.3:7)

 

Azi, Dumnezeu ne avertizează la fel, cum să scăpăm din marele cataclism, numit "NECAZUL CEL MARE" care va veni peste oamenii din timpul sfârşitului acestei epoci:

"Doamne", i-am raspuns eu, "tu stii." Si el mi-a zis: "Acestia vin din necazul cel mare; ei si-au spalat hainele si le-au albit in sangele Mielului. (Apoc.7:14)

Toţi trebuie să luăm aminte la avertizarea că cine nu crede în Fiul lui Dumnezeu, nu are cum să fie mântuit:
Cine crede in Fiul are viata vesnica; dar cine nu crede in Fiul nu va vedea viata, ci mania lui Dumnezeu ramane peste el." (Ioan.3:36)

Nimeni nu trebuie să se amăgească, că trăind în păcat el poate scăpa din marea urgie care va veni asupra pământului şi locuitorilor de pe el:

Mania lui Dumnezeu se descopera din cer impotriva oricarei necinstiri a lui Dumnezeu si impotriva oricarei nelegiuiri a oamenilor care inabusa adevarul in nelegiuirea lor. (Rom.1:18)
Dar, daca nelegiuirea noastra pune in lumina neprihanirea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva Dumnezeu este nedrept cand Isi dezlantuie mania? (Vorbesc in felul oamenilor.) (Rom.3:5)
Deci cu atat mai mult acum, cand suntem socotiti neprihaniti, prin sangele Lui, vom fi mantuiti prin El de mania lui Dumnezeu. (Rom.5:9) 

Cuvântul lui Dumnezeu arată un şir de evenimente finale, de la finalul acestei epoci (veac), urmând ca după ele să vină o epocă de o mie de ani şi apoi epoca veşniciei. De aceea fiecare credincios trebuie să fie cu ochii în patru, pentru a nu se lăsa înşelat:

Se vor scula multi proroci mincinosi si vor insela pe multi. (Mat.24:11)
Si fiara a fost prinsa. Si, impreuna cu ea, a fost prins prorocul mincinos care facuse inaintea ei semnele cu care amagise pe cei ce primisera semnul fiarei si se inchinasera icoanei ei. Amandoi acestia au fost aruncati de vii in iazul de foc care arde cu pucioasa. (Apoc.19:20)
Si diavolul, care-i insela, a fost aruncat in iazul de foc si de pucioasa, unde este fiara si prorocul mincinos. Si vor fi munciti zi si noapte in vecii vecilor. (Apoc.20:10)

 

Iată că vin mari evenimentele îngrozitoare şi cei care nu vor asculta de Dumnezeu, nu vor scăpa! De aceea una dintre datoriile noastre este să avertizăm lumea, până ce nu este prea târziu şi să nu ne lăsăm înşelaţi de cei care stâpânesc arta înşelării:

 

Caci se vor scula hristosi mincinosi si proroci mincinosi; vor face semne mari si minuni, pana acolo incat sa insele, daca va fi cu putinta, chiar si pe cei alesi. (Mat.24:24)
Caci se vor scula hristosi mincinosi si proroci mincinosi. Ei vor face semne si minuni, ca sa insele, daca ar fi cu putinta, si pe cei alesi. (Marc.13:22)
Pe alocuri vor fi mari cutremure de pamant, foamete si ciume; vor fi aratari inspaimantatoare si semne mari in cer. (Luc.21:11)
Vor fi semne in soare, in luna si in stele. Si pe pamant va fi stramtorare printre neamuri, care nu vor sti ce sa faca la auzul urletului marii si al valurilor; (Luc.21:25)

 
Pentru a fi plăcuţi lui Dumnezeu, cei ce doresc să scape din marele necaz, trebuie să se pocăiască, dacă încă nu au făcut-o. Mesajul pocăinţei arată clar că nu există mântuire fără ascultarea de Dumnezeu, de aceea „Pocăiți-vă“, spune Cuvântul lui Dumnezeu tuturor: Marcu 1:15, Romani 7, Efeseni 4:17-32, Romani 3:9-27.

Când este Sărbătoarea Azimelor în Israel?

Sărbătoarea Azimelor este la coacerea orzului în Israel: 

 

Când se coace orzul în Israel?

 

Levitic 23:

10. "Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: "Când veţi intra în ţara pe care v-o dau şi când veţi secera semănăturile, să aduceţi preotului un snop, ca pârgă a secerişului vostru.

11. El să legene snopul într-o parte şi într-alta înaintea lui Yehowah, ca să fie primit: preotul să-l legene într-o parte şi într-alta, a doua zi, după Sabat.

Deoarece prima dată se coace orzul, este evident că în citatul de mai sus este vorba de orz.

Când anume se făcea acest ritual?

"Moise a mai poruncit ca, anual, în luna Xanthicos, numită de noi Nisan, şi cu care începe anul nostru, în a paisprezecea zi de la începutul lunii, atunci când soarele se află în zodia Berbecului - căci în această lună am fost noi sloboziţi din robia egiptenilor, să se aducă aceeaşi jertfă împlinită de noi, aşa cum am mai spus, la părăsirea Egiptului. Această sărbătoare, care la noi se cheamă Pastele, o prăznuim grupaţi în seminţii, fără să lăsăm pentru a doua zi nici măcar o halcă din ce s-a tăiat. În a cincisprezecea zi, Paştile este urmat de Sărbătoarea Azimelor, care durează şapte zile, când nu se mănâncă decât pâine nedospită: în fiecare zi sunt înjunghiaţi câte doi tauri, un berbec şi şapte miei. Aceste prinosuri sunt ardere de tot, la care se adaugă un ţap ca jertfă pentru păcat, spre a servi zilnic la îndestularea preoţilor. În cea de-a doua zi a Sărbătorii Azimelor (aşadar, ziua a şaisprezecea), mâncăm prima parte din recolta nouă - de care nimeni nu s-a mai atins până atunci; ni se pare drept să-l cinstim mai întâi pe Dumnezeu - căruia îi datorăm abundenţa noastră, oferindu-i pârgă de orz, în felul următor: se pune la uscat un snop care apoi se treieră, sunt măcinate boabele, un vas de orz fiind dus la jertfelnicul Domnului; un pumn din el este pus pe altar, iar restul rămâne în seama preoţilor. De aici încolo au voie toţi, de-a valma sau în parte, să-şi strângă recolta. Odată cu pârga cerealelor, se aduce prinos Domnului, pentru arderea de tot, un miel."

Sursa: Iosif Flaviu (din neam de preoti evrei, care a trait in secolul I AD), Antichitatile Iudaice, Cartea 3, Capitolul 10.

Nota bene: Soarele este în constelația Berbec din 21 martie până pe data de 20 aprilie, deci din relatarea de mai sus, este evident ca evreii se luau dupa soare, pentru a stabili inceputul anului nou si nu dupa luna.

Când se coace orzul în Israel?

8 Iunie, 1983, Tel-Aviv, Israel

Despre timpul secerișului orzului în Israel

Stimate domn,

Am primit scrisoarea dumneavoastră din 12 Mai, în care ați cerut unele date despre orz. Este o coincidență reală că recent am primit alte două scrisori din diferite țări, toate se ocupă cu același subiect. Ei bine, în primul rând, vreau să vă dau câteva informații generale despre orz, în creștere la zi în țara noastră, care ar putea folosi ca fundal pentru o mai bună înțelegere. Ca o chestiune de fapt, orzul a fost în scădere în mod constant în țara noastră în ultimii 10-15 ani și acoperă în prezent nu mai mult de cca. 10% din producția totală de cereale mici. Această tendință se datorează prețurilor mult mai mici pentru orz, în compara cu prețurile de grâu, în timp ce randamentele ambelor boabe sunt mai mult sau mai puțin la același nivel. Regiunea principală pentru cultivarea orzului este în Neghev (Sud) între Beer Shebah și fâșia Gaza. În Valea Iordanului nu există aproape nimic din orz lăsat la zi. Printre fermierii arabi din vecinătatea Ierihonului pot fi găsite încă unele patch-uri mici de orz.

Anul acesta a fost unul cu totul excepțional, din punct de vedere climatic. Am avut o iarnă extrem de umedă și rece și pentru acestea a existat o mare întârziere în coacerea grâului și orzului. Ambele sunt semănate de regulă, în noiembrie și recoltarea începe în jurul valorii de la sfârșitul lunii aprilie - începutul lunii mai. După cum s-a menționat, în acest an grâul și orzul nu au fost recoltate înainte de mijlocul lunii mai, în Valea Iordanului.

[Sfârșitul paginii 1 și continuă pe pagina 2]

Cu toate acestea, nu este corect, desigur, pentru a face o comparație între ziua și timpul antic, nu în ceea ce privește varietatea de orz și nu modul de recoltare. Astăzi trebuie să așteptăm cu recolta până cereale sunt în întregime uscate, ceea ce înseamnă un conținut de umiditate de doar 12-13%. În caz contrar, mașina de recoltat mecanic nu efectuează o treierare curată și cerealele nu pot fi depozitate fără uscare suplimentară. In cele mai vechi timpuri și chiar la zi cu metodele primitive de orz și grâu au fost recoltate cu un sicle și lăsat pe uscat în snopi pentru uscare suplimentară. Acestea cultura ar putea fi recoltate câteva săptămâni mai devreme, chiar dacă orzul ar fi fost recoltate cu un conținut de umiditate de 20%. După cum probabil știți, la Paștele primul Omer de orz a fost adus ca jertfă la Templu și înainte de această zi, noul orz nu a fost permis să se consume nici pentru animale. Grâul nou nu a fost permis să fie consumate înainte de Pentacosta sau cel puțin atât timp cât grâul vechi era încă disponibil. În Talmud, se menționează că au existat ani că orzul nu a fost încă coapte la Paște (nota bene: pentru ca intre timp au schimbat calendarul solar cu cel lunar). Pentru a fi în măsură să aducă sacrificiul de Omer de orz în timp la Templu, au semănat orz asupra unor acoperișuri plate din valea Ierihonului, care ar fi fost gata și apte dupa Jertfa pe Paște. Omerul nu este o cantitate mare de cereale. Cred că acest răspuns destul de extins tine, dar în cazul în care va satisface există încă nici o informație necesară, nu ezitați să scrie din nou.

Cu stimă

N. Bar-Droma

Director in Departamentul Culturile de Cîmp

Nota bene:

Daca s-ar reintroduce din nou calendarul solar, cel folosit de Moise, aceasta oscilatie a datei pastelui nu ar mai exista si nu ar exista pericolul de a nu se coace orzul la timpul fixat pentru ritualul de leganat in fata DOMNULUI, de dupa Paste.

Teologie veche versus teologie nouă: Cine este Creatorul? Dumnezeu Tatăl sau Fiul Său?

Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru şi de la Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, Fiul unic-născut al lui Dumnezeu Tatăl,

Am primit un tract de la un prieten, intitulat "Cine este Creatorul?" Citindu-l, am observat că noii teologi distorsionează, din neatenţie, cine este de fapt Creatorul. Autorul susţinea că Isus Christos este Creatorul. Însă spune, ne învaţă Fiul lui Dumnezeu că El este Creatorul, nu Tatăl Său?

 

Voi cita pe Domnul nostru Isus:

Matei 19
1. După ce a sfârşit Isus cuvântările acestea, a plecat din Galileea şi a venit în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan.
2. După El au mers multe gloate; şi acolo a vindecat pe cei bolnavi.
3. Fariseii au venit la El şi, ca să-L ispitească, I-au zis: "Oare este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta pentru orice pricină?"
4. Drept răspuns, El le-a zis: "Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască 

"Ziditorul", adică Creatorul, este Dumnezeu Tatăl, care a făcut toate lucrurile prin Fiul Său ceresc (Ioan 1:3) şi nu Fiul lui Dumnezeu Tatăl, cum afirmă noua teologie.

La Proverbe 8 scrie "CÂND A ÎNTOCMIT EL CERURILE" ...(v. 27) "eram meşterul lui, LA LUCRU LÂNGĂ EL" (v.30)

Proverbe 8:27 Când a întocmit El cerurile, eu eram de faţă; când a tras o zare pe faţa adâncului,
28. când a pironit norii sus şi când au ţâşnit cu putere izvoarele adâncului,
29. când a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, când a pus temeliile pământului,
30. eu eram meşterul Lui, la lucru lângă El, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucând neîncetat înaintea Lui,
31. jucând pe rotocolul pământului Său şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor. 

 

Deci, acest "El" care a întocmit cerurile (ca un inginer arhitect) şi alături de care lucra Fiul Său ca "meşter" (muncitor subordonat unui inginer), este Dumnezeu Tatăl, cum interpretează toate crezurile creştine vechi şi nu Fiul Său, cum interpretează mai nou, anumiţi interpreţi.

Ar trebui ca noii teologi să studieze mai cu atenţie textele biblice.

 

Iată şi primul credeu, care este grăitor în această privinţă:

"Cred în Dumnezeu, Tatăl atotputernicul, Făcătorul cerului şi al pământului. Şi în Isus Christos, Fiul său unic-născut, Domnul nostru, care s-a zămislit de la Duhul Sfânt, s-a născut din Maria fecioara, a pătimit sub Ponţiu Pilat, a fost răstignit, a murit şi a fost îngropat. A treia zi a înviat din morţi, s-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatăl atotputernicul, de unde are să vină să judece vii şi morţii. Cred în duhul sfânt, sfânta adunare, părtăşia sfinţilor, iertarea păcatelor, învierea morţilor şi viaţa veşnică." Amin!

Acest credeu a fost ulterior modificat, cum recunoaşte şi Vaticanul (Papa&Co), dar totuşi nu au exclus poziţia de Creator al Tatălui, cum fac noii teologi:

The Apostles Creed	The Nicene Creed
I believe in God, the Father almighty, creator of heaven and earth.	We believe in one God, the Father, the Almighty, maker of heaven and earth, and of all that is, seen and unseen.

Catechism of the Catholic Church - Credo Chart

Biserica Greco Catolică TEIUS - Credeul

Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl atotținătorul,

Făcătorul cerului și al pământului,

Al tuturor celor văzute și nevăzute.