Primul numar al publicatiei Iesiti

Ieri am verificat niste dischete sa vad ce mi-a mai ramas din materialele pierdute.

Anul 1 Nr 1 Ianuarie 2007                                                      "Către adunarea lui Dumnezeu" 1Corinteni 1:2

"Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu"

Apocalipsa 18:4

"Ia seama bine la citirea pentru alţii"

1Timotei 4:13

     

"Şi vă fac cunoscut, fraţilor, vestea bună pe care v-am vestit-o"

1Corinteni 15:1

Despre publicaţia "Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu"

          Când zi de zi tot mai mulţi oameni doresc o singură religie "interconfesională" ("taize" evanghelic) pe pământ, în care fiecare să poată crede ce vrea, atât timp cât nu mustră pe altul - 2Timotei 1-4, în care să fie uniţi în "diversitate" şi nu în adevărul sfinţitor al Cuvântului lui Dumnezeu - Ioan 17:17,20-23, este potrivit ca să apară o publicaţie care să încurajeze la rezistenţă şi tărie spirituală în vestea bună a împărăţiei lui Dumnezeu - 1Corinteni 15:1-11 - Galateni 1:310, şi să avertizeze asupra pedepsei care va veni peste lumea pseudocredincioasă - Ieremia 10:1-25 - Apocalipsa 18:1-24. Dumnezeu nu primeşte o închinare falsă, ci doreste o închinare curată şi adevărată - Ioan 4:21-24. Fie ca El să ne dea harul Său divin, ca să-L putem slăvi şi lăuda aşa cum doreşte El.

          Ca lucrurile să meargă bine, ar fi înţelept ca funcţia de Redactor Şef să fie dăruit Tatălui ceresc, funcţia de Redactor Şef Adjunct să fie dăruit Fiului Său, Isus Cristos şi funcţia de secretar-trezorier să fie dăruit Duhului Sfânt al lui Dumnezeu.

          Fraţii care se vor considera îndemnaţi să scrie cerând îndrumarea şi paza lui Dumnezeu, sunt bineveniţi să-şi pună "talanţii", adică talentele la dispozitia Lui şi a Fiului Său, Isus Cristos - Matei 25:14-30, pentru a putea fi "unelte" într-o slujbă atât de vitală, ca cea de păzitori ai sufletelor şi ai credinţei - Ezechiel 3:17-27 - 1Timotei 1:18,19. Surorile vor putea să publice (poezii, cântări, imnuri, rugăciuni, etc.), ţinând cont de ce-i scris cu privire la ele în Cuvântul lui Dumnezeu - 1Timotei 2:9-15. Singura condiţie cerută pentru cei ce vor scrie, fie fraţi, fie surori este să fie în conformitate cu cerinţele Domnului Isus Cristos - Ioan 3:3-8.

          Prin harul lui Dumnezeu, publicaţia va apare lunar, cu un tiraj minim de 30-50 exemplare, nădăjduind ca cei ce vor sluji prin ea să fie spre folosul poporului risipit al lui Dumnezeu, glorificând şi sfinţind numele sfânt al Tatălui ceresc, Iehova, prin Isus Cristos şi îndrumarea Duhului Sfânt.

         Publicaţia aceasta nu se va putea vinde, ea se distribuie gratuit. Prin harul lui Dumnezeu, costurile legate de editare şi distribuţie sunt suportate pe bază de voluntariat şi donaţii.

         Donaţii pe luna ianuarie: 10 lei*

Se oferă gratuit, la cerere, Noul Testament cu Psalmii, cu condiţia ca solicitantul să nu mai deţină unul, pentru a putea dona acelora care nu au.

Pentru alte informaţii şi abonamente gratuite contactaţi:

Takacs Ianoş jr., Buza 221, Judetul Cluj, 407115

Takacs Ianoş, Str. C-tin Brâncoveanu Nr. 54 Ap. 56, Cluj-Napoca, 400467

Tel. 0748637001, E.mail innoire@yahoo.com

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Nota importanta: Donaţiile au fost intotdeauna primite si nu cerute. Am pornit publicatia cu o donatie de 10 lei, la care am mai pus eu. Publicatia a fost distribuita gratuit, prin posta. Deci nu am catigat absolut nimic de pe urma ei, nici eu nici altii. Oricum, banii erau putini. Cateodata nu primeam nimic si puneam eu toti banii.

Istoria datelor esuate ale liderilor de la Watchtower

Mi-au mai ramas niste dischete cu material.

Istoria Martorilor Lui Iehova

Partea II

          După cum am arătat în Partea I, ipoteza celor şapte timpuri, însumând 2520 de ani, a fost preluată de la John Aquila Brown. El era reverend, adică pastor, preot. El calcula cele şapte timpuri, cu începere de la 604, când după opinia lui, Nebucadnetar a urcat pe tron, deci el nu credea ca Ierusalimul a cazut în anul 607 şi în opinia lui, aceste 7 timpuri se sfărşeau la 1917.

Această ipoteză a lui a fost preluată de către William Miller, care a rearanjat-o ca să se potrivească cu cealaltă ipoteză a lui Brown, care cădea pe 1843.

          Apoi pe la 1875, al doilea care a rearanjat-o a fost Nelson H. Barbour, un colaborator al lui Miller, care a pus data începerii celor 2520 de ani pe 606, găsind această dată pur şi simplu adăugând 70 de ani la anul 536, când după părerea lui a fost construit altarul Templului. După Barbour cei 2520 de ani se sfărşeau în 1914.

Russell preia ipoteza de la Barbour în 1876 şi o publică în periodicul Bible Examiner (Examinatorul Bibliei). Că nu se pricepeau la cronologii arată faptul ca au pus un an 0, între anul 1 înaintea erei noastre şi anul 1 era noastră. Abia în 1904 Russell publică un articol în care îşi arată greşeala şi scrie că este posibil ca sfârşitul celor 2520 de ani să se sfârşească în 1915.

Al treilea care o rearanjează, a fost Frederik Franz, care în cartea "Adevărul vă va face liberi", mută anul începerii celor "şapte timpuri" de la 606 la 607, scoţând anul 0.

Dar, haideti sa vedem ce credeau Russell şi colaboratorii săi despre date:

Conducatorii Societii Turnul De Veghere s-au considerat a fi canalul de comunicare cu D-zeu, acel sclav fidel şi prevăzător aprobat de Isus, Domnul nostru. Mai mult chiar, ei se considerau profeţi, mesageri speciali ai lui D-zeu: Sursă: Taina Împlinită, ediţie primă 1917, p 31, Turnul De Veghere 1/12/1916 (reprint p. 377), Turnul De Veghere 1/11/1917 (reprint p. 323) Russell era considerat al şaptelea "înger", sol, mesager, "trimis special", adică apostol, dar ca al doilea de cea mai mare importanţă, după apostolul Pavel, de asemenea despre colaboratorii săi, acea mică rămăşiţă unsă cu spirit, se spunea că sunt oamenii lui Dumnezeu şi primesc instrucţiuni prin îngeri: Lumină, Volumul I, p 64, 1930, scris de Rutherford, Vindecare, Volumul III, p 250, 1932, scris de Rutherford, Turnul De Veghere 1/4/1972 (reprint 197), Treziţi-vă 8/10/1968, p 23, şi multe alte surse. TOATE ACESTEA le puteţi vedea fotocopiate, expuse in limba engleză, ataşate la cartea scrisă de Szalai Andras: Iehova şi organizaţia, p 271 - 289.

 Dar, să observam ce spune Cuvântul lui D-zeu, cu privire la oamenii ce au astfel de pretentii:

"Când ceea ce va spune prorocul acela în numele lui Iehova nu se va întâmpla şi nu se va dovedi adevărat, va fi un cuvânt pe care Iehova nu l-a spus. Prorocul acela l-a spus din îndrăzneală: să n-ai teamă de el." Deuteronomul 18:22

Deci, să comparăm spusele "canalului de comunicare" în lumina a ce se spune despre autentificarea "oamenilor lui Dumnezeu" la Deuteronom 18:22:

1798 - Era considerat sfârşitul celor 1200 de zile din Apocalipsa capitolul 12. Sursă: Three Worlds (Trei lumi), publicaţie în comun a lui Barbour şi Russell, 1877, p.114. Această expicaţie a fost schimbată ulterior, 1798 fiind schimbat la 1889.

1799 - Era considerat începutul "ultimelor zile". Prin faptul ca Napoleon a îndepartat pe Papă, s-a considerat ca s-a împlinit cei 1260 de zile descrise în Daniel 7:25; 12:7; Apocalipsa 11:1-3. Sursă: Turnul De Veghere Januarie - Februarie 1889, Studii În Scripturi Volumul II, p 256, Studii În Scripturi Volumul III, p 58, 63, 64, scrise de CT Russell. În 1930 aceste explicaţii sau pus în legătură cu data de 1914.

1829 - Era considerat sfârşitul celor 1290 de ani, expuşi în Daniel 12:11, care au început la 539 î.e.n. Era văzută o dată foarte importantă, deoarece atunci a început lucrarea lui William Miller şi de fapt Studentii Bibliei, la origini provin de acolo. Sursă: Lothar Gassman, Martorii Lui Iehova, p 9, Studii În Scripturi Volumul III, p 40, 60, 163, Our Lord's Return (Revenirea Domnului nostru) scrisă de JF Rutherford. Această învăţătură a fost abandonată în 1930.

1844 - După Miller era considerat anul "sfârşitului lumii", după Russell era începutul celor 30 de ani de "probă", care în opinia lui, corespundea cu cei 30 de ani din viaţa lui Isus, scurşi de la naşterea sa ca om şi până la botezul lui în apa Iordanului. Sursă: Studii În Scripturi Volumul II, p 240. Această învăţătură a fost abandonată în 1930. De remarcat că Russell şi colaboratorii săi credeau că orice eveniment Biblic, petrecut în antichitate, trebuia să aibă încă o împlinire, după aceea în viitor. Pe această preconcepţie greşită s-au pus bazele tuturor speculaţiilor lor. Şi nu este de mirare de ce au fost atâtea speculaţii cu privire la date.

1846 - Era considerat sfârşitul celor 2300 de zile, expuşi în Daniel 8:14. Era considerată o dată importantă deoarece atunci adventistul George Storrs şi alţi care l-au invatat pe Russell, au abandonat învăţăturile greşite şi astfel "sanctuarul" a fost curăţit. De asemenea era considerat ca anul în care a început "alianţa evanghelică" între grupările protestante, ceea ce a fost catalogată ca "spiritism". Sursă: Studii În Scripturi Volumul III, p 108, Studii În Scripturi Volumul VII (Taina Împlinită), p 163. Această învăţătură a fost abandonată în 1930.

1873 - Era considerat data la care se împlinesc cei 6000 de ani de la creaţia lui Adam şi intrarea în al 7000 de an, mia de ani din cartea Apocalipsa, "ziua Domnului". Sursă: Studii În Scripturi Volumul II, Prefaţa, p 39. Învăţătură abandonată în 1930. Încheierea celor 6000 de ani din istoria omenirii, va fi pusă în anul 1943, ca fiind anul 1975, în cartea Adevărul vă va face liberi. Începând cu anul 1966 anul 1975 va capata o importantă profetică în literatura de atunci a martorilor. Sursă: Cartea Life Everlasting (Viaţă veşnică).

1874 - Era considerat data de la care începe prezenţa invizibilă a lui Christos. Data cea mai importantă a lui Russell. Sursă: Trei lumi, p 175, Studii În Scripturi Volumul II, p 170, Revenirea Domnului nostru, p 27, Proclaimers (Proclamatorii), p 133, nota de subsol. Până la 1904 Russell aşa credea că la această dată a început Armaghedonul. Sursă: Turnul De Veghere 15/1/92, p 3, 21 (reprint la pagina 1355), Studii În Scripturi Volumul II, p 101. Această învăţătură a fost abandonată în 1930 parţial şi în 1943 total.

1875 - Era considerat anul în care se sfârşeşte "marele jubileu", ca încheierea a celor 1335 de zile expuse în Daniel 12:12. Era privit ca anul în care au înviat sfinţii, învizibil. Sursă: Trei lumi, p 108. Ulterior, în 1881, data învierii invizibile a sfinţilor creştini a fost mutată de pe 1875 pe 1878.

1878 - Era considerat data la care se sfârşeşte epoca evanghelică şi se produce răpirea adunării sfinţilor lui Christos, a creştinilor credincioşi. Sursă: Trei lumi, p 68, Proclamatorii p 632, Martorii Lui Iehova În Planul Divin, p 19. Bineînţeles, dată abandonată după anul 1878.

Notă:

Alexander Hugh Macmillan, un apropiat al lui Russell şi ulterior al lui Rutherford, în cartea sa: Faith On The March (Credinţă în progres), descrie cum Russell a fost întrebat, dacă la acea dată aştepta şi el rapirea şi dacă era printre acei credincioşi care aşteptau răpirea (în zori?) de pe podul din Brooklyn? "Oh, nu. Erau doar câţiva fanatici. Eu la acea oră dormeam." Dar, implicit recunoaşte că era o astfel de aşteptare printre colaboratorii săi din acel timp. Cert este că Nelson H. Barbour, redactorul şef al lui Russell, de la periodicul: Herald Of The Morning (Vestitorul dimineţii) a fost foarte decepţionat după data de 1878 şi după aşteptările legate de acea data. Este de înţeles, deoarece el a mai trecut prin decepti, la 1843 şi 1844, când împreună cu William Miller aştepta revenirea lui Christos şi răpirea lor, şi pe urmă la 1874 cand grupa lui şi grupa lui Jonas Wendel (Barbour era asociatul lui Wendel), de aşa numiţi "second adventist's" (aşteptătorii celei de a doua reveniri) aşteptau revenirea lui Christos la acea data. Barbour începuse o lucrare de predicare, cam pe la 1869 şi scrisese o carte în care dezbătea şi anunţa mesajul lui principal: Evidences for the Coming of the Lord in 1873, or The Midnight Cry (Evidenţe pentru venirea Domnului în 1873, sau Strigătul de la miezul nopţii). Cartea a apărut în 1871 şi a produs interes. El a pornit şi un periodic cu numele de: The Midnight Cry (Strigătul de la miezul nopţii), nume schimbat ulterior în: Herald of the Morning (Vestitorul Dimineţii). Barbour avea pe atunci, înainte de 1874 circa 12000 de abonaţi la periodicul lui, şi după acea decepţie, rămasese cu circa 200 de abonaţi şi fără fonduri. După decepţia din 1874, B.W. Keith, un asociat al lui Barbour, il convinsese pe acesta, că cronologia este corectă şi venise cu "ideea salvatoare" că Christos s-a întors invizibil. Barbour acceptase această nouă optică. Pe la începutul lui 1876 Russell, un tânăr negustor, de 23 ani citise un articol din periodicul acela, ce prezenta cronologia lui Barbour şi a rămas profund impresionat. El la finanţat în continuare pe Barbour, până ce acesta nu a fost de acord cu punctul de vedere al lui Russell, despre preţul de răscumpărare, care după cum se arată în

 http://heraldmag.org/2006_history/06history_5.htm

ar fi fost la origini ideea lui B.W. Keith. Russell împreună cu Keith şi JH Paton (asociaţii lui Barbour) şi alti 3 asociaţi lansează un nou periodic, la 1879, având numele: Zion's Watch Tower and Herald of Christ's Presence (Turnul De Veghere Al Sionului Şi Vestitorul Prezenţei Lui Christos). Din personalităţile marcante cooptate de Russell, din mişcarea lui Wendel - Barbour, doar Keith va rezista alături de Russell. Ceilalţi vor merge separat, unul va deveni chiar ateist. NH Barbour va fonda o biserică sub numele de Church Of Strangers (Biserica Străinilor), de orientare universalistă, ca şi mişcarea lui Russell, care de altfel are multe idei negative în comun cu universalismul (din păcate), şi se va implica în politică, susţinând drepturile negrilor din SUA, de a avea propriul lor stat în cadrul SUA. Despre disputa dintre el şi Keith, via Russell, putem să spunem ca este o dispută irevelantă, din moment ce toţi cei implicaţi credeau (în mod fals) că în fond oamenii nu sunt responsabili acum, pentru păcatele lor, ci doar pentru păcatele ce le vor face după revenirea lui Christos.

Ce putem învăţa din experienţa profetului Ilie?

  
 

De ce nu a ştiut Ilie de ei, şi ce putem noi învăţa de aici? A fost bine că ei nu s-au cunoscut, sau era mai bine ca ei să se cunoască, să dea tot sprjinul profetului lui Dumnezeu şi să se unească în efortul lor de a restabili cultul şi închinarea la Iehova (YHWH), Dumnezeul strămoşilor poporului lui Israel? Nu, nu a fost bine de loc, rezultatul s-a văzut ulterior.

Iată de ce în loc să stăm ca independenţi unii de alţii printre închinători falşi sau cu doctrine false şi să sprijinim sau să asistăm tacit la închinarea falsă sau la propagarea doctinelor false, trebuie să ne regrupăm în jurul "Cuvântului lui Dumnezeu" şi a copiilor lui Dumnezeu. Suntem avertizaţi:

"Ieşiţi din mijlocul ei, poporul meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu primiţi din pedepsele ei." (Apocalipsa 18:4).

Pe ce temelie trebuie să construiască o adunare credincioşii care ascultă de îndemnul din Apocalipsa 18:4? O "adunare" (ekklesia) adevărată are ,,o singură temelie, cea care a fost pusă, şi care este Isus Christos” (1Corinteni 3:11), El este Capul adunării lui Dumnezeu, fiind rânduit de Dumnezeu Tatăl (Efeseni 1:17-23; 4:12-16; 5:23). În contextul celor exprimate, prin ,,adunare adevărată” înţelegem: ,,Adunarea (Ekklesia) lui Dumnezeu, care este în Christos Isus”, formată din credincioşi care fac voia lui Dumnezeu şi care au răspuns chemării lui Dumnezeu de a ieşi din lume şi din sistemele false de închinare: Matei 7:21; 2Corinteni 6:14-18; Ioan 6:37-39; 17:6,9,14-16,20. Aceasta este Adunarea supusă lui Christos, pe care o iubeşte şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfăţişeze înaintea lui această Adunare, sfântă, fără pată, fără sbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană (Efeseni 5:23-27). Membrii din Adunarea lui Dumnezeu sunt de două feluri: persoane care se cunosc între ele, şi persoane necunoscute, dar călăuzite de Duhul Sfânt şi păstrate de Dumnezeu în tot adevărul necesar mântuirii. Această stare de lucruri o putem ilustra în Vechiul Testament prin Ilie şi cei 7000 de bărbaţi pe care Dumnezeu şi i-a păstrat ca să nu-şi plece genunchii înaintea lui Baal - vezi 1Împăraţi 19:14,18, şi în Noul Testament prin oile deja existente, alese din staulul israelit, si puse într-un staul nou şi prin oile pe care mai trebuie să le aducă în acest nou staul, din staulele păgâne - vezi Ioan 14:7-16. Din cuvintele Domnului Isus este foarte important să remarcăm ce spune El: ,,Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu şi va fi o turmă şi un Păstor” (Ioan 14:16).

            Lecţia comparativă care trebuie învăţată din aceste cuvinte este următoarea: Dumnezeu are oameni sinceri care s-au născut sau au nimerit pentru o vreme în diverse adunări (staule), în care nu se practică tot adevărul necesar mântuirii, oi pe care nu le lasă acolo, ci le scoate şi le aduce în staulul Său - adică în adunarea Sa în care este respectat cu sfinţenie adevărul curat şi neamestecat cu învăţături, datini şi porunci omeneşti. Aceste oi vor asculta de glasul Lui (poruncile lui Dumnezeu şi învăţătura lui Isus) şi numai atunci vor fi o turmă şi un Păstor. Iată dar, cât de falsă şi nebiblică este ideea că Dumnezeu va mântui pe toţi acei oameni care sunt sinceri, dar care din cauza ignoranţei sau a neştiinţei bisericilor în care se găsesc, nu practică tot adevărul necesar mântuirii sufletelor lor! Cuvintele Celui care Mântuie nu spune de loc aşa ceva! A crede sincer într-o eroare şi a practica eroarea (teologii omeneşti cu adevăr truncheat şi contrafăcut în aşa fel ca să susţină anumite idei proprii, specifice doctrinei fiecărei biserici!), acea eroare nu se va transforma niciodată în adevăr! A crede că precum "toate drumurile duc la Roma", aşa şi "toate religiile (creştine sau necreştine) duc la Dumnezeu", este o mare păcăleală a lui Satan Diavolul, duşmanul lui Dumnezeu. Pe lumea aceasta există o singură cale care duce la Dumnezeu, şi calea aceasta este credinţa şi ascultarea deplină de Domnul Isus Christos şi împlinirea a tot ce a poruncit el (Ioan 14:6; Ioan 8:31,32). O credinţă formalistă sau sincretistă nu este de ajuns.

            Oamenii lui Dumnezeu sunt credincioşi, dar nu creduli, ei nu cred orice, ci numai adevărul demonstrabil în mod logic cu Biblia, respingând răstălmăcirile. Punctele de credinţă ale poporului lui Dumnezeu NU constituie doctrine de origine omenească, ci, după cum se poate constata, sunt principii, porunci şi rânduieli consemnate în Biblie, înmănuncheate pentru a ne putea face cunoscute lumii principiile după care ne conducem. Singura doctrină adevărată şi valabilă, care a fost inspirată de însuşi Dumnezeu, este numai Scriptura (Sola Scriptura!) (1Corinteni 4:6) dar numai acea Scriptură, care corespunde celor mai vechi manuscrise şi că mântuirea este printr-o credinţă sinceră, autentică, umilă şi vie (Sola Fide! Sola Gratia!) (Efeseni 2:8,9): “Căci prin har sunteţi mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu: nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.”  Deci, credinţa noastră principală trebuie să fie în Dumnezeu şi în Christos şi în ceea ce cer ei în primul rând de la noi. Căci noi nu ne putem permite să ne punem credinţa în nişte oameni, şi în ceea ce cer ei de le ei înşişi, chiar dacă ei ar fi cineva sau ar pretinde a fi cineva pe lumea asta: "Dacă cineva socoteşte că ştie ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască." (1Corinteni 8:2); "Dacă vreunul socoteşte că e ceva, măcar că nu este nimic, se amăgeşte singur." (Galateni 6:3); "Dacă cineva învaţă pe oameni într-un alt fel şi nu se ţine de cuvintele sănătoase, de cele despre Domnul nostru Isus Christos şi de învăţătura potrivită cu evlavia, este plin de mândrie şi nu ştie nimic, având boala cercetărilor fără rost şi a certurilor de cuvinte, din care se nasc: invidia, certurile, cuvintele jignitoare, bănuielile rele, zadarnicele ciocniri de cuvinte ale oamenilor stricaţi la minte, lipsiţi de adevăr şi care socotesc că evlavia este un izvor de câştig." (1Timotei 6:3-5).

            În lumina Bibliei din Matei 24:14, putem spune cu convingere că ne apropiem de ,,timpul sfârşitului” istoriei acestui sistem de lucruri condus de vrăjmaşul lui Dumnezeu, Satan, şi "oile" care sunt ale lui Dumnezeu şi ale lui Christos în acest timp, trebuie să asculte cu bucurie înfăptuirea poruncii lui Dumnezeu din Apocalipsa 18:4: ,,Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei”. Împlinirea acestor lucruri, îşi va găsi confirmarea într-o amplă mişcare de trezire şi ieşire a multor credincioşi în faţa Mirelui (Matei 25:5-7).

Pentru mine, profetul Ilie, este un exemplu demn de urmat in incercari. Chiar si atunci cand vezi ca ramai singur, sa stai neclintit de partea unicului Dumnezeu, Tatal. As vrea sa ii strang mana la inviere si sa il felicit pentru barbatia sa in credinta.

Cateva intrebări:

Ce credea profetul Ilie despre el şi care a fost situaţia reală a închinătorilor?

Cine este temelia adunării lui Dumnezeu şi cine pot zidi pe această temelie?

Oare este atat de important ceea ce credem?

Există o diferenţă între a fi credincios şi a fi credul?

Conform pildei din Matei 25:5-7 şi a profeţiei din Apocalipsa 18:4 la ce trebuie să ne aşteptăm în timpul dinaintea revenirii Domnului Isus?

Pasi spre mantuire

Discutand cu un prieten, l-am rugat sa imi descrie care sunt pasii spre mantuire. El a oferit aceasta schema:

-      Auzirea Evangheliei (Vestii Bune)

-      Pocainta catre Dumnezeu Tatal

-      Credinta in Domnul si Mantuitorul nostru Isus Christos

-      Botezul in apa prin scufundare totala, in numele Domnului Isus

La botez, in cazul in care am facut in prealabil toate cele descries mai sus,  se intampla un lucru minunat si anume, primirea unei constiinte noi si a unei personalitati noi, prin cererea unei constiinte noi, curate, de la Dumnezeu Tatal. Aceasta este nasterea din nou, facut pe fundamentul unei intreite marturii: duhul, apa si sangele (1Ioan 5:1-8). In timpul in care traim, nu exista mantuire in afara acestui cadru, deoarece Christos este Mantuitorul  “trupului (adunarea credinciosilor consacrati)” (Efeseni 5:23). Nasterea din nou, trebuie facut-a “din apa si duh” (conform textului grec) (Ioan 3:5), “duhul” din acest context fiind adevarul duhovnicesc vestit de Domnul Isus: “cuvintele pe care vi le-am spus Eu, sunt duh si viata” (Ioan 6:63).  Alte texte ce se leaga de subiect: 1Petru 1:2, Tit 3:5, 1Petru 1:3, 1Petru 3:21.

Cine castiga cu adevarat, cand prietenii nu se mai inteleg?

Este trist, cand doi prieteni se cearta si se despart. Este trist cand o biserica – adunare – se cearta si se desparte. Dar mai trist este cand ajung pe la tribunal sa se certe pentru patrimoniu, pentru nume, etc.. Nu este ceva nou (1Corinteni 6:1). Dar cine este castigatorul adevarat in astfel de instante unde sunt risipiti bani, timp si energie, intr-o problema care ar putea fi rezolvata altfel?

Oare care sunt motivele adevarate? Oricum acolo sus este scris totul si intr-o zi se va stii totul. Merita sa alergam prin tribunal, pentru a se face dreptate, chiar daca dreptatea ar fi de partea noastra (1Corinteni 6:7)? Certurile au dus intotdeauna la scandal. Daca privim ce transpira pe internet, despre adevaratele cauze ale acestor certuri din biserici, fie ca s-a ajuns la tribunal sau nu (de ex. Calvin contra Servetus, Calvin contra Castellio, Luther contra Erasmus), putem sa ne dam seama ca nu a castigat cel ce a intentat procesul, ci pacatul din el. Deci, daca e cum s-a transpirat si ei nu au recunoscut, va fi vazut atunci, in ziua judecatii - dar vor pierde cununa vietii - daca nu s-au pocait. Sunt convins, ca orice pacat de care nu ne-am pocait va avea repercursiuni negative.

Deseori, se ajunge la cearta din cauza zvonurilor. Aceste zvonuri mai apoi sunt alimentate (se mai pune pe foc) cu alte zvonuri si ketchupul picant pentru scandal este gata. Sa nu uitam cine sta cu adevarat in spatele acestor scandaluri? Satana! Si de obicei el foloseste niste oameni naivi, imaturi din punct de vedere spiritual, si creduli. Apoi noi, deseori lesne crezatori, nu tinem seama, ca orice acuza trebuie adevarita prin marturia a doi sau trei martori (2Corinteni 13:1). Mai degraba suntem curiosi si asteptam sa ni se spuna ce s-a mai auzit de x sau de y. Apoi dam mai departe stirea, fara a verifica daca este adevarata sau nu. Poate ca luam partea uneia sau alteia dintre parti, fugind repede la ea cu niste sfaturi, indemnand-o la actiuni judecatoresti, deh, ca are dreptate, asa ca e musai… Si cum procesele se tot amana, mergem tot mai sus si mai sus “pana la imparat”.

Cu privire la actul imperial din jurul anului 315... Ei bine, imparatul Constantin - fiti foarte atenti la ce scriu si retineti - CONFISCA TOATE BISERICILE ERETICILOR (si bine inteles ca nu goale, ci cu patrimoniul lor). De ce? Ca sa unifice artificial crestinismul divizat intr-o multitudine de partied. Nu este de mirare cat de repede se poate ajunge de la judecata in plasa oamenilor politici.

Ce crezi, draga prietene, ce se intampla cand confisti o biserica si patrimoniul ei? Hai sa facem o retrospectiva istorica de pe meleagurile noastre. Ce s-a intamplat cand liderii comunisti au confiscat bisericile si patrimoniul Greco-Catolicilor (Unitilor) si le-au dat Ortodocsilor? Evident ca o biserica se ridica asupra celeilalte, creste ca numar de membrii, ca patrimoniu si ca prestigiu. Dar oare Dumnezeu binecuvanteaza acest procedeu de crestere a bisericii, facuta astfel de oamenii politici?

Facerea de ucenici si botezul

Am pastrat o bucata de corespondenta avuta cu un prieten, care sublinia ordinea care trebuie facuta in ce priveste facerea de ucenici si botezul.

Evident, ordinea este aceasta:

1. Facerea de ucenici

2. Botezul

* (si nu invers)

"Ceea ce am mai primit din partea lui Dumnezeu, este ca inainte de botez, candidatul la botez trebuie sa faca o ucenicie, sa invete lucrurile elementare ale adevarului, si sa se vada in viata lui ca pazeste poruncile Domnului Isus (Matei 28:20) ca s-a lepadat de sine, isi i-a crucea si Il urmeaza pe Domnul.

Domnul Isus facea ucenici si apoi ii boteza, nu boteza ca cineva sa devina ucenic prin botez. Ci El facea ucenici prin invatatura, si cand cineva credea in El si accepta invatatura, incepea sa implineasca, sa calce pe urmele Lui, era botezat.

Ioan 4:1  Domnul a aflat că Fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan.

Noi trebuie sa facem ucenici prin invatare, prin invatarea Evangheliei, a poruncilor Domnului (Matei 28:20), a invataturilor elementare (Evrei 5:12; 6:1-3), si numai dupa aceea sa-i botezam."

Te-ai cercetat temeinic?

Pace si har tuturor!

Poate m-ati intreba: Tu cum ai raspunde?

Din nefericire, cateaodata nu am facut o cercetare temeinica, uneori am facut cate o mare greseala.

Apostolul Pavel ne indeamna: "Pe voi insiva cercetati-va daca sunteti in credinta".

Sunt foarte de acord cu apostolul Pavel. Fiecare trebuie sa ne cercetam, pe noi insine, individual si in lumina Bibliei sa vedem daca suntem sau nu in credinta. Biblia spune clar ca trupul lui Christos - numit si - "poporul meu" de catre Dumnezeu, va trebui sa se elibereze din criza captivitatii - as numi-o eu - in care se alfa - Apocalipsa 18. 

Daca constatam ca noi sau biserica noastra nu corespundem cu invatatura Bibliei, trebuie sa luam atitudine, trebuie sa ne corectam atat pe noi insine, cat si biserica noastra. Se naste intrebarea: Dar daca eu ma corectez, dar biserica noastra nu doreste sa se corecteze? Multi vor zice ca esti eretic sau in cel mai bun caz, ca biserica are diversitatea ei, pe care va trebui sa o accepti. Dar Biblia spune clar ca trebuie sa te indepartezi de orice neadevar si de orice faradelege. Si atunci cum mai poate argumenta cineva ca trebuie sa ramai unit in diversitate? Pai atunci ramai in criza, in captivitate, te pui sub blestem... Deci, din contra, tre sa spagi diversitatea, sa te eliberezi din aceasta sclavie spirituala in care nu poti sa faci voia deplina a lui Dumnezeu. Dar este o lupta grea.

Poate o sa va sochez, dar trebuie. Curatenia trebuie facuta nu numai in noi si in biserica, ci si in traducerea biblica pe care o folosim. Sunt multe pasaje corupte, sunt anumite texte straine, deci trebuie facuta o noua recenzie a Bibliei.  

Multe biserici sa cred in adevar, deoarece au o multime de membrii. Ei cred ca acest lucru este un semn al aprobarii si al binecuvantarii divine. Dar cand Biblia vorbeste de binecuvantare, nu o leaga neaparat de crestere numerica.  Eu cred ca diferenta dintre trupul lui Christos si o secta sau o grupare (ce este doar o lucrare umana) nu o face numarul.

Sa ne amintim de ce a spus Domnul nostru Isus: MULTI vor veni in ziua aceea si ii vor zice Doamne, Doamne, dar el le va zice, nu va cunosc. Ce rusine ar fi sa fii intr-o biserica mare, cu multi membrii si la judecata toti sa mearga in lacul de foc!

Bine a scris cineva:

"In plus, Cuvantul spune ca Focul va da lucrarea fiecaruia pe fata, daca va arde sau nu (1Corinteni 3:11-15)."

Nici vorba, ca numarul are trebui sa ne impresioneze. Din contra, ar trebui sa ne puna in garda. Vorbind la modul general, noi crestinii, stam tare cu primul punct, cu numarul. Ne place sa ne laudam ca suntem multi. Dar cum stam cu calitatea? Va fi justificabil pentru noi atuul nostru ca ne-am dus acolo ca au fost multi, ca a fost frumos, etc.? Sau aceste fortareti vor fi atunci pentru noi a drama? Nu este mai bine acum sa le daramam si apoi sa zidim la loc altele, de calitate neindoielnica?

Nici vorba sa ne luam dupa exemplele indoielnice si sa lasam calitatea. Sa nu dam pasarea din mana pe aia de pe gard. Este cea mai buna idee, sa nu lasi niciodata calitatea. Sa stai intotdeauna cu cartea de calitate in mana.

Nu binecuvantarea numerica conteaza. Eu nu ma duc pe cartea asta. Doresc adunari mici, dar sanatoase din toate punctele de vedere. Nu doresc sa convertesc cu gramada, ci sa depun marturie despre adevarurile scumpe pe care mi le-a dat Dumnezeu.

In alta ordine de ideii, sunt pentru a demasca interpolariile, dar nu ca dupa aceea sa intru in extreme, in detali nesemnificative si dubioase. Putem sa facem o carte despre interpolari, unde sa dam toate detaliile despre lucrurile clare si sigure, dar nu pentru a baga toate inchipuirile si speculatiile ilogice si neintemeiate.

Bine a scris cineva: "Cred ca nu vrei sa devin un yesman! Care doar sa aprobe fara sa gandeasca!

Tu faci ce vrei, si la urma vom vedea pe cine va binecuvanta Dumnezeu, si cu cine va fi El, acuma este prematur si anacronic sa judecam.

Gasim scris sa nu judecam nimic inainte de vreme!"

Vreau sa spun, ca nu sunt de acord cu abordarea multora, ca trebuie sa existe un sef care doar sa comande si ceilalti doar sa execute... Noi trebuie sa lucram ca o echipa.

Daca nu vom arata traducerile vadit contrafacute, dam apa la moara doctrinelor false, ori cred ca Dumnezeu nu vrea sa ne purtam cu "manusi" fata de asemenea falsuri.

Cu sinceritate,

A-N

Tu cum ai raspunde?

Poate lumina candela mea in noaptea aceasta?

Cei care am citit Biblia, cunoastem pilda celor zece fecioare. Acolo ni se spune că din zece fecioare, doar cinci au fost înţelepte. Aş fi curios să citesc un sondaj de opinie despre câţi oameni s-ar declara înţelepţi şi câţi nu? Aş fi curios să citesc în acel sondaj, de ce s-ar declara cei înţelepţi, ca fiind înţelepţi şi de ce s-ar declara cei neînţelepţi ca fiind neînţelepţi?
În Biblie scrie că există două tipuri de înţelepciuni: înţelepciunea de jos şi înţelepciunea de sus. Fecioarele înţelepte şi cele nechibzuite posedă doar una dintre ele. Şi aici putem să ne punem o întrebare de auto-cercetare: Eu, pe care o posed?

"Intelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pamanteasca, fireasca, draceasca." (Iacov 3:15)
"Intelepciunea care vine de sus este, intai, curata, apoi pasnica, blanda, usor de induplecat, plina de indurare si de roade bune, fara partinire, nefatarnica." (Iacov 3:17)

Cum ar trebui sa arate o fecioara înteleapta? De ce este ea înţeleaptă? Iată întrebări ce ar trebui puse atât de cei care se cred ca fiind dintre fecioarele înţelepte, dar şi de cei ce nu se cred.
Dumnezeu este cel mai înţelept dintre toate fiinţele şi el poate înţelepţi pe cei ce doresc să fie înţelepţi. Dacă dorim să fim fecioare înţelepte, să citim şi să reţinem ce spune Biblia despre înţelepciune:
"Iata inceputul intelepciunii: dobandeste intelepciunea, si cu tot ce ai, dobandeste priceperea." (Prov.4:7)
"Inceputul intelepciunii este frica de Iehova (YHWH dupa textul ebraic); si stiinta sfintilor este priceperea." (Prov.9:10)
"Samuel a zis: "Ii plac lui Iehova, mai mult arderile de tot si jertfele decat ascultarea de glasul lui Iehova? Ascultarea face mai multdecat jertfele, si pazirea cuvantului sau face mai mult decat grasimea berbecilor." (1Samuel 15:22)
După cum am citit, o fecioară înţeleaptă este înţeleaptă deoarece este cu frică de Dumnezeu şi această frică constă în a asculta de Dumnezeu, a păzi cuvântul lui Dumnezeu şi de a nu trece peste voia lui Dumnezeu: toate acestea duc la înţelepciune şi pricepere.

Matei 25
3. Cele nechibzuite, cand si-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn;
4. dar cele intelepte, impreuna cu candelele, au luat cu ele si untdelemn in vase.

Diferenta dintre fecioarele intelepte si cele neintelepte consta in faptul ca cele intelepte au untdelemn in candele, pe cand cele neintelepte nu au untdelemn in candele.
Vedem in viata de zi cu zi oameni care spun ca sunt crestini, dar uita să se alimenteze cu învăţătura Bibliei, aşa că candelele lor nu pot lumina niciodata în întuneric. Dacă dorim să fim fecioare înţelepte trebuie prin urmare, să ne alimentăm permanent cu invatatura din Biblie ca candelele noastre să fie gata să lumineze în orice clipa în întuneric.
Ar fi bine să ne întrebam: Poate lumina candela mea în noaptea aceasta? Pot să stau de veghe cu ea?

Cum să studiem Biblia?

Apostolul Pavel ne îndeamnă să ne încercăm, dacă suntem în credinţă (2Corinteni 13:5). Cum putem face asta? Studiind Biblia cu sârguinţă şi cu rugăciune, căutând răspunsuri adevărate la întrebările ce ne frământă.
Trebuie să fim conştienţi că marele obstacol de netrecut ce stă în faţa adevărului este răutatea, adică păcatul. Suntem avertizaţi de un înger sfânt al lui Dumnezeu, că cei răi nu vor înţelege adevărul (Daniel 12:10).
Aşadar, primul lucru ce trebuie făcut înaintea unui studiu ce se vrea serios şi temeinic, este să ne curăţim de orice răutate. Mai mult chiar, dacă ştim că am făcut un păcat sau mai multe, să ne pară rău că am făcut acel păcat, să mărturisim păcatul, prin rugăciune şi să promitem lui Dumnezeu, în numele Domnului Isus Christos, că suntem hotărâţi să nu mai facem altele, ci suntem ferm decişi să luptăm împotriva păcatului de orice fel.

Dacă vom face acest lucru putem să ne aşezăm la un studiu Biblic, dar nu oricum, ci cerând îndrumare şi înţelepciune de la Dumnezeu, prin rugăciune şi în numele Domnului nostru Isus, Fiul său.

Patru "dacă" de o mare importanţă pentru un studiu Biblic:
Proverbele 2:1-15 
"Fiul meu, (1)dacă vei primi cuvintele mele şi vei păstra cu tine învăţăturile mele, (2)dacă vei lua aminte la înţelepciune şi (3)dacă-ţi vei pleca inima la pricepere, (4)dacă o vei căuta ca argintul şi vei umbla după ea ca după o comoară ascunsă, atunci vei înţelege frica de Iehova (YHWH in textul ebraic) şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu. Căci Iehova dă înţelepciune; din gura lui iese cunoştinţă şi pricepere. El dă adevărată înţelepciune celor drepţi, el este un scut celor ce umblă cu dreptate. Ocroteşte cărările judecăţii drepte, păzind calea sfinţilor lui. Atunci vei deosebi bine dreptatea, judecata dreaptă, nepărtinirea, orice cale bună. Căci înţelepciunea va veni în inima ta şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău; chibzuinţa va veghea asupra ta, priceperea te va păzi, ca să te scape de calea cea rea, de omul care ţine cuvântări stricate, de cei ce părăsesc cărările dreptăţii, ca să umble pe drumuri întunecoase, care se bucură să facă răul şi îşi pun plăcerea în răutate, care umblă pe cărări strâmbe şi apucă pe drumuri sucite."

Cum să acceptăm sau nu anumite idei ce se ridică de către unii sau alţii?
Prin premize simple putem desluşi idei mai complicate, adică un verset simplu expică pe unul mai dificil în înţeles. De exemplu, să luăm un caz, cazul aşazisei duble naturi a Domnului Isus. Se spune că el a avut o dublă natură, atat cât a fost pe pământ. Însă Biblia spune tocmai contrariul, că atât timp cât a fost pe pământ a fost doar de o singură natură, de natură umană. Biblia spune clar că el s-a dezbrăcat de natura pe care o avea în cer, făcându-se asemenea oamenilor.
1. Termenii trebuie interpretaţi întotdeauna contextual, adică în limitele contextului imediat. Cazul nostru: "Sa aveti in voi gandul acesta care era si in Christos Isus: El, macar ca avea chipul lui Dumnezeu, totusi n-a crezut ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu, ci S-a dezbracat pe Sine insusi si a luat un chip de rob, facandu-Se asemenea oamenilor." Filipeni 2:5-7. Întrebare la context: Cum putea Domnul Isus să rămână îmbrăcat cu prima sa natură, descrisă ca fiind în chipul lui Dumnezeu, dacă el s-a dezbrăcat de ea, tocmai ca să ia o altă natură, natura Adamică, adică chipul lui Adam?
Ca un scurt răspuns la întrebare, putem spune că Domnul Isus Christos, înainte de a se naşte ca fiinţă umană, avea "chipul" lui Dumnezeu, la fel cum Set era "chipul si asemanarea" lui Adam (Geneza 5:3, Evrei 1:3). El a existat în cer sub un alt nume, fiind "duh", ca şi Tatăl său ceresc: "Dumnezeu este duh" Ioan 4:24.
Ce este un duh? Un duh este o fiinţă cerească, care în primul rând nu este compusă din carne şi sânge, dar se poate schimba în forma carnală şi tocmai asta s-a produs la prima venire a lui Isus, Domnul nostru. Din trup duhovnicesc s-a făcut un nucleu de trup carnal, implantându-se prin puterea lui Dumnezeu în ovului unei fecioare, cu numele de Maria, unde s-a hrănit şi s-a dezvoltat prin toate fazele, născându-se firesc ca toţi oamenii, şi fiind asemănător oamenilor în toate, cu excepţia păcatului. Asta numeşte Biblia dezbrăcare. 
2. Termenii trebuie interpretaţi întotdeauna comparativ, adică în lumina altor versete: Cazul nostru: "Si Cuvantul s-a facut trup ("carne" în greaca) si a locuit printre noi, plin de har si de adevar. Si noi am privit slava Lui, o slava intocmai ca slava Singurului nascut din Tatal." (Ioan 1:14)
Confirmă aici Biblia această dezbrăcare din natura de duh şi îmbrăcarea naturii carnale? Cu siguranţă.
3. Termenii trebuie interpretaţi întotdeauna condiţional, adică, luând în considerare orice condiţii expuse în Biblie, ce ar încadra termenii în anumite limite. CAZUL NOSTRU: Ar fi putut coabita aceste două naturi împreună? Nu, fiindcă iată ce ni se scrie: "un duh nu are carne şi oase, cum vedeţi că am eu" Luca 24:39. Aşadar Domnul Isus a fost cu desăvârşire om, numai şi numai de natură umană, evident aici pe pământ. Miracolele pe care le făcea nu le făcea din cauza primei naturi, ci din cauză că avea putere miraculoasă de la Dumnezeu, ca profeţii care au făcut miracole. Era necesar ca profeţii să aibă două naturi pentru a putea face asta? Evident că nu. În timpul când făceau miracole, erau la fel de umani, ca şi înainte. Oameni pur şi simplu.
Totuşi, cum de au ajuns unii la părerea dublei naturi? Daniel 12:10 spune motivul "cei răi nu vor înţelege". Aşadar, să nu uităm nici o clipă că uşa înţelegerii adevărurilor este schimbarea mentalităţii noastre. Să ne fie clar: Nu vom înţelege adevărul dacă vom rămâne răi.

In atentia cititorilor

O sa expun o lucrare, incepand de maine, scrisa de mine, impartita  in cateva parti, pentru a putea fi digerata mai bine.

Titlul ei:
Tu cum ai răspunde?
Mottoul:
"Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă." 2Corinteni 13:5

Ce inseamna ca "sfintii vor judeca lumea" (1Corinteni 6:2)?

Avem doua posibilitati de interpretare:

1. Acest text se refera doar la judecarea celor morti (la lumea care a murit)
2. Acest text se refera atat la judecarea celor morti, cat si la judecarea celor vii (lumea care exista la venirea Domnului Isus)

Indiferent pe care varianta o alegem, este evident, ca se ridica intrebarea: Oare pot judeca sfintii lumea daca ei nu sunt rapiti la cer? Unii spun ca da altii spun ca nu. 

Cei ce spun ca sfintii pot judeca lumea, chiar acum, sunt cei care au incercat sa faca teocratii, tari sau republici crestine aici pe pamant, inainte de a veni sfarsitul acestui veac (era). Au incercat, dar au fost obligati fie sa renunte definitiv, fie sa se manifeste mai moderat, acestia au fost Catolicii, Musulmanii, Protestantii, unii dintre Anabaptisti si Mormoni. Pentru acest deziderat s-au folosit niste carti din Biblie, in special din Vechiul Testament, dar si niste texte din Noul Testament (apostolul Petru si cazul Anania si Safira, blestemele apostolului Pavel asupra prezicatoarei si a altor opozanti, profetii din Cartea Apocalipsa, etc.).
Vechiul Testament, intr-adevar sustine pedeapsa corporala a pacatosilor, dar acele ordine au fost sistate deoarece oamenii au abuzat de ele, aplicandu-le in mod gresit, nedrept. Dumnezeu le-a sistat, prin Domnul Isus Christos. Textele din Noul Testament sunt interpretate gresit. Ideea pedepsirii lui Anania si a Safirei, nu a fost ideea lui Petru, el a comunicat doar sentinta lui Dumnezeu, pe care a primit-o prin Duhul Sfant. Nu scrie nicaieri ca Dumnezeu si-ar fi sistat autoritatea de a interveni, chiar si cu pedepse in vietile oamenilor, fie ei credinciosi sau necredinciosi (compara cu Fapte 12:23, Apocalipsa 2:22,23 si Fapte 5:1-5). La fel trebuie interpretate si actiunile apostolului Pavel, pur is simplu, a comunicat niste sentinte divine, primite prin Duhul Sfant, nu au fost actiunile lui (Fapte 13:9-12).

Nu exista versete in Noul Testament care sa ne indemne la pedepsirea corporala a pacatosilor, intr-un fel sau altul. Deci judecata trebuie sa fie dupa rapirea Miresei lui Christos (a sfintilor sai).
Nu se face atat timp cat ei sunt pe pamant. Unii, inca de pe timpul apostolului Pavel, s-au gandit deja sa imparateasca de pe atunci si au ajuns la niste rezultate dezastruoase. Au tarat Biserica in rataciri, in ceea ce priveste disciplinarea, au bagat-o in niste pacate ingrozitoare, ca inchizitia (tortura si moartea) celor ce nu erau de acord cu ei. Biserica nu poate imparatii pana ce nu este rapita, deci pronuntarea de judecati corporale si metode de disciplinare corporale nu exista pana atunci. Fanaticii care se inghesuie sa imparateasca inainte de rapire (indiferent sub ce deviza), aplicand aceste metode, nu au decat o sansa: sa o ia razna, devenind uneltele lui Satan Diavolul. Singura metoda de disciplinare, care trebuie sa existe pana la rapire este excomunicarea, adica ruperea partasiei spirituale cu cel excomunicat (exclus). Dar oare cartea Apocalipsa nu spune altceva, cu privire la cei doi profeti? Nu, nu spune altceva. Acolo, sunt judecatile lui Dumnezeu si nu a celor doi profeti (care sunt un simbol pentru ramasita credincioasa a Bisericii). Ei nu fac altceva decat comunica lumii judecatile deja luate de Dumnezeu. Asa ca nu sunt actiunile lor, nu sunt judecatile lor si nu sunt ideile lor.

Avertizez cu seriozitate pe toti cei care practica alte medode de disciplinare in afara de excomunicare si promoveaza imparatia lui Dumnezeu altfel decat in mod cinstit si pasnic, ca sunt uneletele Diavolului, lui Satan si lucreaza contra imparatiei lui Dumnezeu. Pocaiti-va!

Saducheii si teologia lor elenistica

De ce au imbratisat saducheii ideea ca nu este inviere, nu sunt ingeri si nu sunt duhuri?

"Caci saducheii zic ca nu este nici inviere, nici inger, nici duh, pe cand fariseii le marturisesc pe amandoua." Fapte 23:8

Textul de mai sus, spune multe, foarte multe, desi numai in cateva cuvinte "Caci saducheii zic ca nu este nici inviere, nici inger, nici duh". Spune multe deoarece daca legam istoria de aceste cuvinte, vom afla multe. Din istorie - Cartile Macabeilor - stim ca evreii au intrat sub dominatie greceasca. La inceput toleranta, dominatia greceasca a inceput sa fie tot mai insistenta, pana ce a ajuns sa lupte pe fatis cu valorile traditionale evreiesti.

Haideti sa armonizam lucrurile, caci istoria spune multe, luand in considerare si ce spune Biblia in cateva cuvinte despre saduchei. Saducheii faceau parte din clasa preoteasca a evreimii. Iar clasa preoteasca a fost o clasa conducatoare a evreimii (fiind aristocratia de seama a vremii), dupa ce acestia au iesit din Babilon si au repopulat Iudeea. Lucrurile au mers bine sub dominatia persana. Dar s-au schimbat cand au venit grecii. Grecii s-au amestecat in numirea de mari preoti, iar unii dintre candidatii evrei la aceasta functie au inceput sa le faca favoruri, pentru a putea obtine functia de mare preot. De obicei, cuceritorii, doresc sa impuna cateva lucruri cuceritilor si intotdeauna se gasesc cozi de topor din popor, care fac tot ce li se porunceste de "stapani". 

Cultura cuceritorilor ori se contopeste cu cultura populatiilor cucerite, ori se impune peste ea prin cultura, religie, limba. Cultura grecilor a fost o cultura pe care cuceritorii au incercat sa o impuna in teritoriile cucerite. Au fost popoare care au acceptat. De asemenea, clasa conducatoare din Ierusalim, ar fi acceptat grecizarea. Dar evreii din tara s-au opus, rascoala independentei fiind starnita la Modin, de un preot care nu a vrut sa accepte politica clasei conducatoare din Ierusalim. Putem gasi oare elemente in toata aceasta istorie, care sa se lege de partida saducheilor? Da. Numai sa fim atenti. Noi stim bine ca grecii nu credeau in inviere, nici in ingeri, ei avand numai zei, zeite si semizei (progenituri din relatiile zeilor si zeitelor cu oamenii). Ei bine, culmea, ca nici saducheii nu credeau in inviere si ingeri! E prea batatoare la ochi asemanarea! E asemanare batatoare la cer! Si inca ceva: Dar oare de unde au luat saducheii aceste lucruri, oare din scrierile lor traditionale? Nu, nici vorba! Atunci de unde? Este evident ca din cultura greceasca! Din cultura cuceritorilor. Slugi lingusitoare si indomesticite de cultura greaca, ei au renuntat la valorile traditionale, pentru o farfurie de linte, ca si lumescul Esau!

O fi doar o coincidenta? Ma indoiesc. Si ma indoiesc serios! Asa ceva ar fi in stare sa afirme doar aceia care nu cunosc istoria elenistica din perioada ocupatiei Iudeei de catre greci. Sunt semne clare, descrise cu atata fidelitate nationalista in cartile de istorie ale Macabeilor. Este evident ca s-a incercat o presiune culturala asupra evreilor si ar fi reusit, daca nu ar fi fost impotrivitori. Au fost niste lideri evrei regionali de marca, chiar daca nu au fost in topul aristocratiei, care s-au opus cu incredere si au reusit sa opreasca tavalugul asimilarii culturale totale. Dar oare au fost capabili sa elimine orice influenta greaca dintre evrei? Din pacate nu. Desi au dat inapoi (probabil) in multe, ca sa nu bata la ochi, a fost o sleahta in popor, clasa conducatoare, care s-au impus cu viclesug, neacceptand revenirea totala la originile evreiesti, pastrand viu anumite vestigii ale grecismului (respingerea invierii si a ingerilor). 

Este clar ce s-a intamplat si de unde sunt aceste credinte in partida saducheilor. Cand Iudeea a ajuns sub dominatia greceasca, multi dintre evrei s-au grecizat. Mai ales cei din aristocratia de frunte, ca de obicei, deoarece aristocratia conducatoare este intodeauna in cel mai strans contact cu cuceritorii. Dar sa nu credem ca cultura greceasca a fost o cultura unitara. Ca intotdeauna intre oameni, a avut si ea o cultura elitista, academica, ce a aristocratiei si o cultura a oamenilor de rand. Probabil ca cei din aristocratia greaca au avut o alta filozofie despre Zeus - probabil afirmand despre el un concept academic, decat un pescar grec de rand. Asa este si azi. Daca intrebi un preot ce crede despre Dumnezeu si intrebi un om de rand ce crede despre Dumnezeu, ar exista o diferenta. Primul ar lua-o academic cu un Dumnezeu tri-unic, ultimul ar spune simplu, pai este Isus. Desigur, ambii gresind, din punct de vedere Biblic. D-zeu nefiind nici tri-unic si nici Isus, fiind numai Tatal.

Este evident, ca saducheii au incercat sa pastreze elemente culturale din timpul perioadei elenistice. Vedem in credinta partidei lor, o supravietuire a elenismului. Un alt aspect interesant este ca in ce priveste teologia saducheilor, avem de a face cu grecizarea teologiei ebraice traditionale din mosi stramosi, peste care s-a suprapus o teologie noua, grecizata, dar nu o teologie greaca a omului grec de rand, ci una academica, cunoscuta numai de elementele academice ale societatii grecesti. Chiar daca nu sunt prezentate clar, si intr-o viziune explicita, putinele, dar semnificativele detalii (elemente) ale teologiei grecesti se regasesc cu siguranta in credinta grupului saducheu. 
Haideti sa aruncam o privire asupra teologiei grecesti academice. Teologia greaca academica a inceput sa fie cizelata incepand din secolul V i.e.n., academicii vremi inercand sa faca o ordine in puzderia de zei, sa incerce o ierahizare a lor, pe de o parte, pe de alta parte, incercand sa elimine conceptiile populare despre ei, deoarece aceste conceptii faceau ca zeii sa cada in derizoriu, in ochii oamenilor intelectuali. Asa au aparut pe langa termenii populari si nuante noi, denumiri academice, filozofice, in continua dezvoltare si expansiune, ducand intotdeauna la ceva nou, producand un sincretism filozofic (Panteismul lui Platon, Monadul, urmand sa emane un Diad, Demirug, din Triadul Pitagorienilor si al lui Aristotel). S-a incercat sa se forjeze ideea unui nou panteism (neoplatonism), ca toti zei, in fond sunt una, fata (emanatia) aceluias zeu suprem, un zeu cu insusiri tri-dimensionale (Triadul), zeii traditionali fiind o parte sau un aspect din el (emanatie)... O idee complicata de inteles, dar care incerca sa uneasca lumea foarte divizata a politeistilor. 

Oare vedem o oglindire a acestei filozofii religioase in invatatura partidei saducheilor? Eu zic ca da. Tocmai pe fundalul acesta, al pastrarii "unicitatii" lui Dumnezeu, au fost eliminati ingerii, fiind asimilati cu Dumnezeu. Nu au fost eliminati, cum am crede noi, ci foarte "intelectual-o viclean", manipuland anumite texte, PRIN ELIMINAREA UNOR CUVINTE SAU SCHIMBAREA UNUI CUVANT CU ALTUL. De exemplu Ingerul lui Dumnezeu a devenit Dumnezeu, SCHIMBANDU-SE UN CUVANT (Adonai) DIN TEXT CU ALTUL (Yhwh) (Exod 19:18). Ce or face ei la inviere, cand va trebui sa dea socoteala pentru ce au facut? Lacul de foc ii asteapta cu siguranta. Mistuirea eterna, pierderea dreptului la viata vesnica (Apocalipsa 22:19).

Putem avea incredere deplina in Textul Masoretic?

Nu. Si spun asta deoarece este si ea o copie a copiilor copiilor textului original. Incredere deplina, am putea avea numai in originalele Bibliei. Pana atunci, este bine si chiar necesar ca sa comparam toate textele antice, pentru a ne putea pronunta sau nu asupra anumitor controverse ce se leaga de textele antice.
Controversele acestea apar in legatura cu unele versete din Vechiul Testament, care contrazic flagrant Noul Testament, facand deliciul ateistilor si celorlalte categorii de ne-credinciosi, care dau buluc sa contrazica Biblia. Nu trebuie sa ne bagam capul in nisip, ca strutii, cand vine inamicul, ci trebuie sa infruntam acesti inamici cu Sabia Duhului care are doua taisuri si care este: Cuvantul lui Dumnezeu.
Dar sa nu uitam un lucru: Ce este Cuvantul lui Dumnezeu? Noi deobicei am fost formati sa credem ca este intreaga Biblie, ceea ce chiar este, intr-un anumit sens, deoarece a fost scrisa de oameni devotati lui Dumnezeu, fiind inspirati de Duhul lui Dumnezeu. Aici trebuie sa lamurim, ce este inspiratia? Este oare dictare? Sau cei inspirati au o anume libertate de a scrie dupa ce au fost indemnati la ce anume sa scrie? Nu putem spune ca Biblia a fost dictata in pana scriitorilor de la Geneza la Apocalipsa. Ei au primit harul despre ce anume sa scrie, si dupa aceea au scris in deplina libertate. Nu a stat nimeni la urechea lor sa sopteasca cuvintele. 
In acest context trebuie sa deosebim trei lucruri:
1. Cuvintele lui Dumnezeu
2. Cuvintele mesagerilor intre Dumnezeu si oameni (profetii, ingerii, Fiul lui Dumnezeu, apostolii, etc.)
3. Textul naratorului care cuprinde cuvintele celui care a scris o anume carte, nefiind profet
4. Textul copistului, adaugat ulterior
Masoretii au facut niste schimbari, pe care le-au notat. Ele trebuie examinate cu grija, deoarece aceste note explica schimbarile pe care le-au facut. Trebuie sa examinam cat de corecti au fost ei in aceste schimbari si daca au respectat intr-adevar un standard de copiere sau si-au permis sa il incalce in anumite situatii.

Evrei 1:5b-12 si contextul general al epistolei

Evrei 1:5b-12 si contextul general al epistolei

Am ajuns la un nou element si ultimul pe care-l prezint.

Elementul 4. Contextul general

Este clar ca "Dumnezeirea" Fiului si punerea lui in posesia rolului Creatorului din Evrei capitolul 1 este intr-o vadita contradictie cu contextul general al Epistolelei. Interpolatorul stia bine aceasta, si ca sa contrabalanseze suprematia Tatalui peste cea a Fiului, de dragul unei doctrine, si-a permis sa insele publicul cititor, inserand niste versete care se aplicaut tocmai Tatalui, ca si cum s-ar aplica Fiului, facand sa para ca asta era opinia apostolului Pavel. Cata viclenie! Cat abuz facut in numele apostolului! Urmatoarele versete vorbesc de la sine, Fiul nu este Creatorul si nu este Dumnezeu, el este "fiul Creatorului" si "fiul lui Dumnezeu":
Evrei 5  
1 În adevăr, orice mare preot, luat din mijlocul oamenilor, este pus pentru oameni în lucrurile privitoare la Dumnezeu, ca să aducă daruri şi jertfe pentru păcate. 2 El poate fi îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi, fiindcă şi el este cuprins de slăbiciune. 3 Şi, din pricina acestei slăbiciuni, trebuie să aducă jertfe atît pentru păcatele lui, cît şi pentru ale norodului. 4 Nimeni nu-şi ia cinstea aceasta singur, ci o ia dacă este chemat de Dumnezeu, cum a fost Aaron.
5 Tot aşa şi Hristos, nu Şi -a luat singur slava de a fi Mare Preot, ci o are dela Cel ce I -a zis: ,,Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut.``

6 Şi, cum zice iarăş într'alt loc: ,,Tu eşti preot în veac, după rînduiala lui Melhisedec.``

7 El este Acela care, în zilele vieţii Sale pămînteşti, aducînd rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrămi către Cel ce putea să -L izbăvească dela moarte, şi fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui, 8 măcar că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe cari le -a suferit. 9 Şi după ce a fost făcut desăvîrşit, S'a făcut pentru toţi cei ce -L ascultă, urzitorul unei mîntuiri vecinice, 10 căci a fost numit de Dumnezeu: Mare Preot ,,după rînduiala lui Melhisedec.``

Despre falsul din Evrei 1:5partea b-12

Poate ca aceste comentarii v-au tulburat si poate va puneti intrebarea daca mai cred in Biblie? Da, cred cu sinceritate si asta a fost credinta mea din 1991. Dar vreau sa fie clar: Nu cred in adaosurile, inerpolarile care s-au atasat la ea. Si acest lucru nu am inceput sa il spun din acest an. De mult timp spun asta.

Elementul 3.


Ar fi contextul de legatura. Cu totii stim ca o fraza trebuie sa se lege cu alta. Uneori folosim doua fraze care se leaga una cu alta. Pentru asta avem mai multe cuvinte de legatura, una dintre ele fiind cuvintelul "si".

Iata un exemplu din toate zilele.
"Caci, caruia dintre voi nu ii este sete? Si caruia dintre voi nu ii este foame?"
Legatura dintre ele este evidenta.

Exact asta avem si in Epistola catre Evrei capitolul 1. La o analiza atenta observam doua fraze, care ar tre sa fie langa olalta, dar nu sunt:

Cai, caruia dintre ingeria zis El vreodata: "Tu esti Fiul Meu, astazi Te-am nascut?" Si caruia dintre ingeri I-a zis El vreodata: "Stai la dreapta Mea, pana voi pune pe vrajmasii Tai asternut picioarelor tale."?

Acest element de comparatie textuala arata ca textul cuprins intre Evrei 1:5(partea b) si Evrei 1:12 este un text adaugat mai tarziu de cineva, el nefacand parte din textul original al epistolei.

Este clar, pentru cine vrea sa fie clar, ca toate versetele dintre aceste doua fraze, fie ca se potrivesc sau nu Fiului, nu sunt scrise de apostolul Pavel. Este o mana straina, cu o morala foarte dubioasa, daca a putut face asa ceva, mana care a intervenit in timp ce copia textul si si-a spus parerea lui in text, ca si cum ar fi parerea apostolului. Profitand de faptul ca nu erau foarte raspandite, falsificarile textelor Noului Testament erau o notorietate in primele patru secole AD si chiar si dupa, fapt reclamat atat de autori crestini, cat si de cei pagani sau musulmani.

Premisă falsa: "Dumnezeu n-ar fi permis aşa ceva". Aceasta premisa este falsa, din moment ce avem marturii clare si manuscrise care difera una de alta, aratand jocurile de culise ale scribilor rau intentionati si orgoliosi in asi sustine punctul de vedere.

Faptul ca unii nu admit sa stea sinceri fata in fata cu faptele nu le va da acestora dreptate in negarea faptelor. Dumnezeu a permis sa se intample astfel de lucruri... Avem nu un precedent, ci mai multe. Iata de exemplu cazul Vechiului Testament. Anumiţi copişti ai Septuagintei si a Pentateuchului Samaritean au schimbat anumite lucruri. Întrebarea este: De ce a permis Dumnezeu? De ce nu a demascat Domnul Isus? Nu stiu. Dar un raspuns logic tot exista. Intrebatii pe ei. 

Să dăm pietroiul preconcepţiilor neântemeiate la o parte, trecand in revista faptele consemnate.

Dumnezeu a permis libertate de manifestare copiştilor manuscriselor Vechiului Testament. De ce n-ar fi făcut-o în cazul Noului Testament?
Notă: "a permite" nu înseamna neapărat a fi de acord cu ceva.

Dovezi în acest sens, cu privire la schimbările făcute în Vechiul Testament:

Cea mai timpurie traducere a textelor biblice, a fost traducerea "Septuaginta". Septuaginta este o traducere a textului Vechiului Testament din ebraică în greacă. Cercetătorii Septuagintei consideră că ea este o traducere care prezintă variaţiuni faţă de Textul Masoretic şi Sulurile de la Marea Moartă (texte ebraice). Există mai multe ramuri ale manuscriselor Septuagintei, din cauza încercărilor de recenzie a ei, recenzii făcute pentru a se armoniza textul Septuagintei cu textele antice evreieşti. Septuaginta este o traducere care pe alocuri traduce interpretând, modifică pe alocuri cronologia şi adaugă anumite texte noi.

"Pentateuchul Samaritean" este o traducere antică în samariteană a Vechiului Testament. Traduce modificând pe alocuri cronologia şi adaugă anumite texte noi.

"Targumurile Aramaice" este traducerea antică în aramaică a Vechiului Testament. Pe alocuri traduce interpretând.

Dumnezeu a permis libertate de manifestare copiştilor manuscriselor Noului Testament. 
Notă: "a permite" nu înseamna neapărat a fi de acord cu ceva.

Iată câteva dovezi în acest sens:

1. Diversitatea felurită a manuscriselor
2. Mărturii din interiorul creştinismului
- Apostolul Pavel a luat în considerare că unii vor încerca să scrie falsuri, în numele lui şi al altora, ceea ce s-a şi întamplat, secolul II şi III fiind o pepiniera de falsuri scrise "în numele" apostolilor, părinţilor lui Isus, etc. (2Tesaloniceni 2:2). Probabil el a spus asta avand deja o cunostinta despre asemenea masinatiuni scribale.
- Apostolul Petru a avertizat că unii deformeaza mesajul scrierilor apostolului Pavel şi aici putem include şi abuzarea lor în copiere, deoarece de la răstălmăcirea lor şi până la abuzarea lor prin traducere, este doar un pas (2Petru 3:16)
- condamnarea în prealabil al falsificatorilor textului Apocalipsei, întăreşte şi ea spusele apostolilor Pavel şi Petru (Apocalipsa 22:18,19)
- Partidele rivale se acuzau reciproc de modificarea manuscriselor: mărturia lui Tertulian (secolul II) împotriva lui Marcion, mărturia lui Marcion împotriva celorlalţi
- Mărturia lui Origen, secolul III: „E un fapt învederat astăzi că există printre manuscrise o mare felurime, fie din pricina nepurtării de grijă a scribilor, fie din pricina îndrăznelii deşănţate a oamenilor care îndreaptă scrierea, sau chiar din cauză că sînt unii care o înmulţesc sau o împuţinează după voia lor, rînduindu-se corectori cu de la ei putere"
- Mărturia din Codex Vaticanus, nota marginală de la Epistola către evrei: "Nebuni şi netrebnici, puteţi lăsa în pace vechea redare şi să nu o alteraţi?"
3. Mărturii timpurii din exteriorul creştinismului: Celsus îi acuza pe creştini pentru modificarea Evangheliilor "de trei sau patru ori, ba chiar mai mult"
4.Mărturii ale savanţilor din domeniul studiului manuscriselor antice
Bruce M. Metzger: Textul Noului Testament: Transmisia lui, coruperea lui şi restaurarea lui
Bart D. Ehrman: Coruperea ortodoxă a Scripturilor: Efectul controverselor christologice asupra textului Noului Testament
O marturie graitoare gasim la Eusebius:
"What we fail to realize today is that during this period, every single document was edited and revised to confirm the doctrine of the Roman Church. The noted Church Historian Eusebius quotes the Church Father Dionysius (Hist. Eccl., Bk. 4. 23), who reports that his own epistles had been tampered with: "When my fellow Christians invited me to write letters to them I did so. These the devil's apostles have filled with tares, taking away some things and adding others. For them the woe is reserved. Small wonder then if some have dared to tamper even with the word of the Lord Himself, when they have conspired to mutilate my own humble efforts".
"Therefore they have laid their hands boldly upon the Divine Scriptures, alleging that they have corrected them. That I am not speaking falsely of them in this matter, whoever wishes may learn. For if any one will collect their respective copies, and compare them one with another, he will find that they differ greatly. Those of Asclepiades, for example, do not agree with those of Theodotus. And many of these can be obtained, because their disciples have assiduously written the corrections, as they call them, that is the corruptions, of each of them. Again, those of Hermophilus do not agree with these, and those of Apollonides are not consistent with themselves. For you can compare those prepared by them at an earlier date with those which they corrupted later, and you will find them widely different. But how daring this offense is, it is not likely that they themselves are ignorant. For either they do not believe that the Divine Scriptures were spoken by the Holy Spirit, and thus are unbelievers, or else they think themselves wiser than the Holy Spirit, and in that case what else are they than demoniacs? For they cannot deny the commission of the crime, since the copies have been written by their own hands. For they did not receive such Scriptures from their instructors, nor can they produce any copies from which they were transcribed".


---