Prezentare carte: "The Fire That Consumes"

Am onoarea să vă prezint cartea fratelui Edward (Ed) William Fudge: The Fire That Consumes (Focul Care Consumă (Mistuie)). 
Este o carte ce tratează problema pedepsei ce o vor suferi păcătoşii, care nu se întorc la ascultarea lui Dumnezeu, ci îşi urmează propriile căi. Cartea susţine annihilationismul, fiind în opoziţie cu  ideologia chinuirii vesnice a păcătoşilor. 
Eu am cumpărat cartea şi zic că merită, desi nu sunt de acord cu autorul în toate punctele de vedere expuse în carte. Susţin şi eu că anihilarea este o învăţătură biblică, dar nu sunt de acord cu ideea că înainte de anihilare, ei vor fi chinuiţi o anume perioadă de timp, până ce îşi vor plăti astfel păcatele, cum sustine fratele Fudge. Nu sunt de acord nici cu explicaţia fratelui Ed asupra predicii despre Bogatul şi Lazăr din Luca capitolul 16. Consider această predică o interpolare (adăugire) - din secolul II - la spusele Domnului Isus.

Iată si un extras din carte:


" „Etern” asociat cu cuvinte de acţiune

Dintre cele 70 de întrebuinţări ale cuvântului „etern” (aionios) in Noul Testament, de şase ori acest cuvânt determină substantive care se referă la acţiuni sau procese, ca persoane sau lucruri cu formă distinctă. Aceste cazuri necesită o consideraţie deosebită. Ele sunt „salvare eternă” (Evrei 5.9), ”mântuire eternă” (Evrei 9.12), „judecată eternă” (Evrei 6.2), „păcat etern” (Marcu 3.29), „pedeapsă eternă” (Matei 25.46) şi „distrugere eternă” (2Tesalonicieni 1.9). Trei dintre acestea apar în Evrei; toate şase se referă la judecata finală şi la rezultatul ei.

Aici observăm din nou calitatea de altă-eră a „etern”-ului. Există ceva transcendent, escatologic, divin, referitor la această judecată, acest păcat, această pedeapsă şi distrugere, această mântuire şi salvare. Ele nu sunt chestiuni umane, legate de această eră, ci sunt de cu totul altă natură. Pe de altă parte, ceva din această judecată, acest păcat, această distrugere, mântuire şi salvare nu va avea sfîrşit. Dacă într-un sens aceste lucruri sunt nemuritoare, ele sunt, în alt sens, fără limite temporale. Ele aparţin acelei Ere care va veni şi care nu este limitată de timp şi care nu va avea sfîrşit.

 „Judecata eternă” (Evrei 6.2). Printre „învăţăturile de bază” care formează „fundaţia” învăţăturilor creştine se află „învierea morţilor şi judecata eternă”. Aceasta înseamnă literal învierea „celor morţi” (nekron, la plural), în aparenţă şi a celor buni şi a celor răi, şi este legată de acea judecată care este a Erei care va veni, nu doar o judecată făcută de oameni sau de Dumnezeu aici şi acum. Aceasta este calitatea, însă care este durata ei Cum este judecata finală „eternă” în sensul de nesfârşită (care nu conteneşte)

Acţiunea de judecare nu va dura, în mod cert, pentru totdeauna. Insă putem obesrva că textul vorbeşte despre sentinţă (kirimatos) şi nu despre judecare. Va exista un act sau proces de judecare, iar după aceea se va termina. Insă judecarea are ca rezultat o sentinţă - iar aceasta nu va avea sfârşit. Acţiunea în sine este un lucru; rezultatul ei, chestiunea ei, este cu totul alt lucru. „Etern” se referă aici la rezultatul acţiunii, nu la acţiunea însăşi. Odată ce judecarea ia sfârşit, sentinţa va rămâne-chestiunea eternă, nesfârşită a procesului de judecată odată pentru totdeauna.

 „Mântuirea Etenă” (Evrei 9.12). Christos a intrat în serviciul său de Mare Preot prin cel mai mare templu care nu este făcut de mâna omului şi care nu face parte din această creaţie.” El nu a intrat prin intermediul sângelui caprelor şi viţeilor; ci El a intrat în Cel Mai Sfânt Loc pentru toţi prin însăşi sângele Său, dobândind astfel mântuirea eternă.” Este clar că „eternă” are aici, de asemenea, un aspect calitativ. Aceste chestiuni ţin de o categorie care nu face parte din această creaţie (v.11). Ele aparţin „Spiritului etern” (v.14), şi nu cărnii. Ele aparţin noului legământ şi „moştenirii eterne”(v.15). Prin credinţă aceste lucruri „eterne” sunt deja în funcţiune şi chiar vizibile (Evrei 11), cu toate că ele ţin de o ordine diferită de creaţia spaţiu-timp din care noi facem parte în prezent.

Această mântuire este eternă şi în sensul de care nu conteneşte. Aceasta nu înseamnă că procesul de izbăvire continuă la nesfârşit - Christos a îndeplinit acest lucru odată pentru totdeauna! Autorul nostru subliniază că Christos nu trebuia să sufere „de mai multe ori de la începutul creaţiei”. Mai degrabă, „El a apărut odată pentru toţi la sfârşitul veacurilor pentru a termina cu păcatul prin sacrificiul Său” (Evrei 9.25,26). Insă acest act de izbăvire odată pentru totdeauna, care s-a terminat, nu se va mai repeta niciodată şi nici nu poate fi duplicat, chestiuni dintr-o mântuire care nu va trece niciodată. „Etern” se referă aici, din nou, la rezultatul acţiunii, nu la actul însăşi. Odată ce izbăvirea a avut loc, mântuirea rămâne. Si acest rezultat „etern” al acţiunii odată pentru totdeauna nu va trece niciodată.

 „Salvarea Eternă” (Evrei 5.9). Printr-o supunere respectuoasă şi printr-o obedienţă perfectă, Isus a devenit „izvorul salvării eterne pentru toţi cei care I se supun. „Această salvare face parte din calitatea eternă a noii ordini – acea ordine în care Isus poate fi preot ca Melchisedec (v.10). Este deja o realitate (Evrei 415,16), căci se intesectează parţial cu ordinea prezentă chiar în timp ce o transcende. Insă această salvare este de asemenea „eternă” în sensul că nu va avea sfârşit. Isus nu Işi salvează în continuu poporul;El a  făcut acest lucru odată pentru totdeauna, după cum am văzut deja. Această salvare este eternă pentru că este rezultatul durabil care izvorăşte din procesul sau actul de salvare odată pentru totdeauna. Rezultatul rămâne chiar şi după ce actul a luat sfârşit.

Expresia „salvare eternă” poate proveni aici din Isaia 45.17. Acolo Dunezeu promisese că „Israrelul va fi salvat de Domnul printr-o salvare eternă.” Este evident, din următoarele cuvinte, că Dumnezeu are în minte mai degrabă rezultatul pe care Il va realiza şi nu actul pe care îl va efectua. „Nu veţi fi niciodată daţi de ruşine sau batjocoriţi, în anii ce vor urma.” Odată ce actul de salvare a avut loc, salvarea rămâne. Iar acest rezultat „etern” al acţiunii terminate a lui Dumnezeu nu va trece niciodată.

„Păcatul Etern” (Marcu 3.29). Intr-o controversă cu câţiva învăţaţi ai Legii, Isus a spus „Oricine huleşte împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat niciodată; el este vinovat de un păcat etern.” Următoarea afirmaţie a lui Marcu ne spune care era „păcatul etern”. „El a spus aceasta pentru că ei spuneau „Are spirit rău.” (Marcu 3.6,30). Acest păcat de atribuire a puterii Duhului Sfânt manifestată în Isus domeniului demonic avea o calitate pe care alte păcate nu o aveau. Era „etern” în acel sens pentru că opunea rezistenţă şi contrazicea puterea Erei care va veni. Era în opoziţie cu indestructibila împărăţie a lui Dumnezeu, după cum subliniază Luca în pasajul paralel (Luca 11.20). Acest păcat nu va fi iertat, nici măcar în Era care va veni, ceea ce pentru Matei este echivalent cu a spune că este un „păcat etern” (Matei12.32). Actul de a păcătui nu continuă la nesfârşit; a fost comis cu acea ocazie în timpul slujbei lui Isus şi nu poate fi repetat niciodată în acelaşi fel. Oamenii sunt pedepsiţi în iad pentru păcatele comise în timpul acestei Ere Prezente, nu pentru răul  făcut după ultima zi (Romani 2.6-16). Acest păcat „etern” a fost comis o dată. Insă rezultatul său rămâne pentru eternitate.

 „Distrugerea Eternă” (2Tesalonicieni 1.9). Când Isus va veni, El Işi va pedepsi duşmanii care au refuzat să Il cunoască pe Dumnezeu şi să se supună învăţăturii Sale. „Ei vor fi pedepsiţi cu o distrugere eternă şi duşi din prezenţa Domnului şi din maiestatea puterii Sale.”

Această distrugere face parte în mod evident din Era care va veni. Ea aparţine acelor realităţi escatologice care sunt acum nevăzute şi misterioase pentru Veacul nostru Prezent. In acest sens ea are calitatea de „eternă”. Luând în considerare ceea ce am văzut până acum, sugerăm că distrugerea este de asemenea durabilă şi nesfârşită.

Noua Versiune Internaţională foloseşte două verbe pentru a descrie ce se va întâmpla celor răi în acea zi. „Ei vor fi pedepsiţi (cu distrugere eternă), şi vor fi „duşi „ din prezenţa şi puterea Domnului”. Al doilea verb nu este în greacă dar este furnizat de traducătorii NVI pentru a exprima ce cred ei că înseamnă. Vom discuta aceasta mai târziu. Deocamdată este important să vedem că orice s-a întâmpla în „ziua în care El va veni” (v.10), nu se va întâmpla pentru totdeauna, însă atunci când El va aduce distrugerea lor, rezultatul ei nu se va sfârşi.

 Luând în considerare celelalte învăţături, atât ale Noului cât şi ale Vechiului Testament, care vor fi examinate în capitolele următoare, sugerăm aici că această „distrugere eternă” va însemna extincţia celor menţionaţi. (...)

„Pedeapsa Eternă” (Matei 25.46). Isus Işi încheie parabola cu Oile şi Caprele cu afirmaţia că cei răi „vor merge la pedeapsa eternă dar cei drepţi vor avea viaţă veşnică”. Atît viaţa cât şi pedeapsa fac parte din calitatea Erei care va veni. Avem ceva experienţă legată de viaţă şi pedeapsă. Insă nu putem şti acum ce va fi viaţa eternă - în deplinătatea ei - şi nu putem şti acum nici ce va fi pedeapsa eternă – în oroarea ei. Ambele reprezintă mai mult decât o extensie temporală a ceea ce simţim acum. Suntem familiari într-o oarecare măsură cu aceste substantive; adjectivul ne spune că ele vor avea o calitate pe care nu o înţelegem încă. Există în mod cert un aspect calitativ referitor la pedeapsa „eternă”.
In acelaşi timp, viaţa şi pedeapsa din acest pasaj nu vor avea sfârşit. Ele sunt „eterne” cu sensul de durabile (...) Insă pedeapsa va rămâne pentru veşnicie.

Concluzie. Acesta este un argument puternic pe care condiţionaliştii l-au impus cu putere. In toate textele utilizate de acest studiu, niciun scriitor tradiţionalist nu s-a legat deloc de acest argument, probabil cu excepţia afirmării că este fals, fără a furniza dovezi concrete – şi acest lucru se întâmplă rar. Ca majoritatea argumentelor condiţionaliste, acesta a fost pur şi simplu ignorat. Dacă concepţia tradiţionaliştilor despre iad ar fi adevărată, un răspuns incontestabil şi convingător trebuie să apară. Din moment ce cu toţii dorim să ştim adevărul lui Dumnezeu aşa cum a fost revelat în Sfânta Scritpură, nimeni nu ar trebui să fie ameninţat, indiferent de ce parte a discuţiei se află. Aceasta este o provocare care necesită o exegeză atentă şi un studiu pios în contextul unei încredinţări autorităţii finale a Cuvântului lui Dumnezeu."

Cu permisiunea autorului
Edward William Fudge, The Fire That Consumes (Focul care consumă), chapter 3, pages 44-48
http://edwardfudge.com/written-ministry/books/
Un film autobiografic in legatura cu cartea:
Hell and Mr Fudge (Iadul si domnul Fudge)
http://www.facebook.com/pages/Hell-and-Mr-Fudge-movie/105433632882539

Buna dimineata "fecioare"! Pe cand trezirea?

Oare se vor trezi cu adevarat fecioarele acelea?

Da, "cinci" dintre ele, se vor trezi cu adevarat. Este promisiunea solemna a Mantuitorului, ca ele se vor trezi, isi vor lua ulei in candele si vor iesi in intampinarea sa (Matei 25:1-13). Este doar o chestiune de timp, dar Satana lucra din greu, ca sa puna bete in roata progresului trezirii adevarate. De pe acum se vad niste licariri ale sperantei. De exemplu, pastorul Beniamin Faragau, a raspicat ferm si hotarat, pe baza Scripturii: Fratilor, iadul inca nu s-a deschis! (Radio Vocea Evangheliei).

Oare a avut sau nu dreptate distinsul frate pastor, cand a excamat intr-o predica de la Radio Vocea Evangheliei "Fratilor, iadul inca nu s-a deschis!"?

Aceasta afirmatie socanta s-a rostit la Radio Vocea Evangheliei. Evident, o afirmatie contrara dogmei asazisilor evanghelici, mai ales la baptisti, care sustin ca iadul este deschis si cei rai automat merg in iad.
Sa fie pastorul Beniamin Faragau unul din cei (...) de predicatori evanghelici din Romania care propun publicului roman o alta abordare si intelegere asupra starii mortilor si a iadului?

Este cea mai tare declaratie de cand la Radio Vocea Evangheliei, predicatorul Zaharia Bica a infierat dogma trinitatii ca fiind de origine pagana.

Un Viva din suflet reformatorilor evanghelici! Dumnezeu sa va binecuvanteze!

Din nefericire, mesajul clar al Scripturii, ici colo este deformat de anumite tendinte partinice de traducere a Bibliei, pentru a se putea sustine anumite pareri teologice. Reformisti sunt in dificultate, tocmai din aceasta cauza, dar ei trebuie sa se trezeasca si sa vada acest joc, care s-a facut de mult timp in celulele scribilor din antichitate.
Oricine este interesat de manuscriptologie sau are o predispozitie in acest sens poate citi, cerceta si gasi multe raspunsuri, comparand si analizand manuscrisele si resursele crestine antice. Un simplu search (motor de cautare) pe un cuvant si ai sute de resurse la picioare. Acum nu mai este necesar sa devii istoric in ale dogmaticii sau ale istoriei eclesiastice, nici manuscriptolog ca sa ai intrare in aceste bresle, acum ai totul la picioare, datorita internetului. Totul este sa vrei si sa iti faci timp. Acum nici chiar accidentul sau boala, care te tine la pat, nu mai poate fi o sursa de piedica, sunt posibilitati extraordinare de a cauta, a citi, a compara, a analiza, si a scrie, chiar si ptr. paralizati... 
Avand in vedere acest fenomen extraordinar care este internetul, veti afla multe, daca veti cere calauzire divina pentru cercetare. Ma refer la subiect. Dumnezeu ofera multe posibilitati celor ce au talent si cheama acesti credinciosi in slujba de cercetatori. Daca ai internet, esti un om iubitor de Dumnezeu, de Domnul Isus si de oameni, daca esti pocait si nascut din nou, daca Scriptura o citesti zilnic, fie cand te duci la lucru sau cand vi de acolo, ar fi bine sa mai faci un pas. Orienteaza-te spre manuscriptologia crestina antica. Dumnezeu vrea o ultima recenzie a Bibliei, pe baza manuscriselor vechi. Din studiul Scripturii vei intelege ca in timpul de inainte de revenirea Domnului nostru Isus Christos, adunarea sfintilor din timpurile din urma va fi trezita cu adevarat si hranita pentru ultima ei misiune. 
Din Studiul Scripturii reiese ca la ora actuala trebuie sa ne indreptam spre o trezire adevarata in poporul lui Dumnezeu, pentru ca noi, ca poporul lui Dumnezeu suntem in adormire spirituala, asa cum a prevazut Domnul nostru in pilda Sa, despre cele zece fecioare (Matei 25). Fac o sinteza, prin vorba cuiva, a ceea ce exista la ora actuala in Adunarea Crestina (sau cum spun unii "Biserica"): "Credinciosii au iesit din lume, dar nu au fost atenti si au lasat ca lumea sa intre in Biserica, astfel Biserica doarme in lumina si lumea doarme in biserica." 
Ce putem face ca sa ne trezim cu adevarat? Sa ne pregatim si sa luam ulei in candele. Uleiul (Cuvantul lui Dumnezeu) acesta il vom gasi numai in Scripturile Sfinte. O reforma adevarata, o trezire adevarata in adunarea crestina trebuie sa inceapa cu aprovizionarea uleiului. Dar un ulei CURAT, filtrat de orice sedimente. Sa ne intoarcem din nou la studiul reverentios al Scripturilor, ale manuscriselor cele mai vechi, deoarece o trezire adevarata nu se poate face numai cunoscand textul vechi, asa cum a fost la origini. Asadar o reforma (trezire) adevarata trebuie sa inceapa cu verificarea textelor antice ale Biblie. 
Acesta este mesajul meu pentru reformisti. 

Oricum, in occident procesul a fost pornit de mult printre evanghelici. Un caz celebru fiind Edward William Fudge autorul cartii Focul Care Consuma (The Fire That Consumes). Imi vine sa zambesc de un frate care a pomenit critic ce se scrie in carte fara sa o citeasca. Da, asa este, deseori ne trezim cu noaptea in cap si ne apucam pe criticate fara sa citim o boaba din cartea criticata.
Fie ca bunul Dumnezeu sa ne lumineze! 
Cu stima si iubire unii catre altii, sa stam de veghe.

De ce sufletele nemântuite nu sunt chinuite etern?

De ce sufletele nemântuite nu sunt chinuite etern?

Am arătat deseori că după Scriptură „sufletul care păcătuieşte acela va muri (şi nu se va chinui etern undeva într-un lac de foc)” Ezechiel 18:4,20. 

Dumnezeu este un Dumnezeu al iubirii, o fiinţă raţională, un Dumnezeu drept, fără nedreptate, un Dumnezeu al adevărului şi cu sentimente sfinte, şi el ne-a creat după chipul şi asemănarea sa. Haideţi să fim şi noi iubitori, raţionali, drepţi, cu noţiunea adevărului şi cu sentimente sfinte.

Oricum, ca să aflăm răspunsul la această întrebare, ar trebui să ne adâncim privirile în Cuvântul lui Dumzeu, Biblia şi să mai punem cateva întrebări:
1. Este "lacul de foc" din cartea Apocalipsa un instrument de nimicire totală a păcătoşilor? Dacă nu, cum se explica Evrei 10:27,12:29 că Dumnezeu va mistui (şi nu chinui) pe cei răzvrătiţi? 
2. Este lacul de foc un instrument de chinuire veşnica a lor? Dacă da, cum se explică faptul că:
a) Dumnezeu este iubire 1Ioan 4:8
b) că El va fi totul în toţi 1Cor. 15:28 
c) că toate lucrurile vor fi noi Apocalipsa 21:5
d) că nu va mai fi plâns, durere, lacrimi, ţipete, durere Apocalipsa 21:4,5
e) şi că aceste lucruri de la punctul d) vor trece Apocalipsa 21:4,5 

Eu nu cred ca vom putea fi cu adevărat fericiţi, ştiind că mulţi dintre oamenii pe care i-am cunoscut, poate chiar din familia şi rudele noastre, dintre prietenii noştrii apropiaţi, colegi, vecini, etc. sunt chinuiţi în chinuri cumplite, într-un lac de foc, şi asta în veci de veci. Când am spus acest ultim argument la un prieten care susţinea cu ardoare ideea chinului veşnic, a pălit, s-a gândit puţin, apoi tipic oamenilor instabili în propriile lor argumente, a spus "Poate cândva, Dumnezeu îi va scoate de acolo". Da, chiar şi ei îşi dau seama că este prea de tot. Aşa că se întorc la a susţine purgatoriul, locul unde mai este o şansă. Dar Biblia nu spune aşa ceva. Decât să ne complicăm în hăţisul părerilor omeneşti, să tot dăm cu stângul în dreptul, mai degrabă să lăsăm aceste sadisme teologice (de origine demonică) (iadul şi purgatoriul) şi să acceptăm mesajul aşa cum este în Biblie: Dacă vei asculta vei avea parte de binecuvântare şi viaţă veşnică, dacă nu vei asculta, vei avea pate de blestem şi de pierzare veşnică. Alege binecuvântarea şi viaţa veşnică, ca să scapi de blestem şi de pierzarea veşnică.


O altă problemă: Sheolul (Hadesul) aruncat în iadul de foc (limnen tou puros) 

"Sheol" este un cuvant evreiesc care inseamna "Locuinta mortilor". La fel inseamna si cuvantul grecesc "Hades". Cuvantul evreiesc sheol si cuvantul grecesc hades nu inseamna "iazul de foc" ("iadul" cum le place unora sa-l spuna). Se spune ca acest cuvant (iad) provine din grecescul "hades", preluat prin filiera limbii slavone.
Biblia face distinctie clara intre hades si iazul de foc. Ar fi o problema grava daca nu ar face, deoarece daca hadesul este asazisul "iaz de foc", se creaza situatia ca iazul de foc este aruncat tot in iazul de foc, un nonsens urias.
Prin urmare, e clar ca sheolul (hadesul) nu este identic cu "iazul de foc", deoarece hadesul este aruncat in iazul de foc ("limnen tou puros"): hades ebletesan eis ten limnen tou puros
Acum, ca o sinteza:
Biblia arata clar ca oamenii merg intai nu in iazul de foc ("limnen tou puros" in greaca), ci in hades (locuinta mortilor), iar din hades vor fi inviati, judecati, si cei rai condamnati la a fi aruncati in iazul de foc (limnen tou puros). Daca hadesul ar fi deja un loc cu foc, ca si locul descris ca "limnen tou puros" (iadul de foc) ar fi interesant de ciudat ca un loc care arde cu foc sa fie aruncat in alt loc care arde tot cu foc, nu-i asa? Asa ca, de ce atat hadesul, cat si oamenii rai vor fi aruncati in iazul de foc (limnen tou puros), daca un iaz de foc exista deja? E ilogic si un mare nonsens...
Cu privire la predica despre bogatul si saracul Lazar din Luca capitolul 16, la o analiza a variantelor textuale din manuscrisele vechi, reiese clar ca lumina zilei, ca este un text interpolat (introdus mai tarziu). Acest lucru il confirma implicit si Apocalipsa, unde se arata ca hadesul este aruncat in iadul de foc.
Dar nu spune chiar Apocalipsa ca cei rai sunt chinuiti zi si noapte? Da, spune. Insa nu spune ca cei care sunt "chinuiti zi si noapte" ar fi deja morti, ca si cum ar fi murit deja, ci din contra, ca EI SUNT INCA VII, dragii mei! Pai, voua va scapa un amanunt foarte important. Voi confundati mare cu sarea, dragii mei, dati-mi voie sa va spun asta, ca sa va trezesc.
Apocalipsa 14: 8. Apoi a urmat un alt inger, al doilea, si a zis: "A cazut, a cazut Babilonul, cetatea cea mare, care a adapat toate neamurile din vinul maniei curviei ei!"  9. Apoi a urmat un alt inger, al treilea, si a zis cu glas tare: "Daca se inchina cineva fiarei si icoanei ei, si primeste semnul ei pe frunte sau pe mana, 10. va bea si el din vinul maniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat in paharul maniei Lui; si va fi chinuit in foc si in pucioasa, inaintea sfintilor ingeri si inaintea Mielului."

Sa fim atenti la versetele 9 si 10, care sunt legate contextual ca mesaj, dar si ca perioada si daca ne uitam bine in contextul Apocalipsei ni se va arata la ce perioada, deorece "paharul maniei" sunt plagile aratate in Apocalipsa, asa ca chinul de care se vorbeste aici, nu este chinul dintr-un asazis iaz de foc de dupa moarte.

"Cel dintai s-a dus si a varsat potirul lui pe pamant. Si o rana rea si dureroasa a lovit pe oamenii, cari aveau semnul fiarei si cari se inchinau icoanei ei." (Apoc.16:2) 
"Al doilea a varsat potirul lui in mare. Si marea s-a facut sange, ca sangele unui om mort. Si a murit orice faptura vie, chiar si tot ce era in mare." (Apoc.16:3) 
"Al treilea a varsat potirul lui in rauri si in izvoarele apelor. Si apele s-au facut sange." (Apoc.16:4) 
"Al patrulea a varsat potirul lui peste soare. Si soarelui i s-a dat sa dogoreasca pe oameni cu focul lui." (Apoc.16:8) 
"Al cincilea a varsat potirul lui peste scaunul de domnie al fiarei. Si imparatia fiarei a fost acoperita de intunerec. Oamenii isi muscau limbile de durere." (Apoc.16:10) 
"Al saselea a varsat potirul lui peste raul cel mare, Eufrat. Si apa lui a secat, ca sa fie pregatita calea imparatilor, cari au sa vina din Rasarit." (Apoc.16:12) 
"Al saptelea a varsat potirul lui in vazduh. Si din Templu, din scaunul de domnie, a iesit un glas tare, care zicea: "S-a ispravit!" (Apoc.16:17) 
"Cetatea cea mare a fost impartita in trei parti, si cetatile Neamurilor s-au prabusit. Si Dumnezeu Si-a adus aminte de Babilonul cel mare, ca sa-i dea potirul de vin al furiei maniei Lui." (Apoc.16:19) 
"Rasplatiti-i cum v'a rasplatit ea, si intoarceti-i de doua ori cat faptele ei. Turnati-i indoit in potirul in care a amestecat ea!" (Apoc.18:6) 

Plagile vor fi de asa mare amploare si intensitate urgiastica IN ZILELE ACELEA (SI NU IN INCHIPUITUL IAZ DE DUPA MOARTE de care tot vorbesc unii), ca oamenii nu vor avea odihna nici ziua nici noaptea, asta arata mesajul, fie ca acceptam sau nu:
"Al cincilea a varsat potirul lui peste scaunul de domnie al fiarei. Si imparatia fiarei a fost acoperita de intunerec. Oamenii isi muscau limbile de durere." (Apocalipsa 16:10) 
11. Si fumul chinului lor se suie in sus in vecii vecilor. Si nici ziua, nici noaptea n'au odihna cei ce se inchina fiarei si icoanei ei, si oricine primeste semnul numelui ei!"

La fel, acest verset este indiscutabil legat de versetele 9 si 10 si se refera strict numai la zilele acelea in care oamenii se inchina fiarei avand semnul ei, iar despre aceste zile inspaimantatoare a vorbit si Domnul nostru in Matei 24 in contextul acestor urgii grozave si nicidecum in asazisul iaz de foc, ce ar fi chipurile dupa moarte.
Iata si versetele care arata focul si pucioasa cu care vor fi chinuiti oamenii in zilele acelea. Indiferent cum interpretam CE AR FI ELE, aceste fenomene se refera la timul plagilor si nu in asazisul iaz de dupa moarte. Acest fapt a fost recunoscut si de un teolog de seama, baptist, care a spus ferm si raspicat la Vocea Evangheliei "Fratilor, iadul inca nu s-a deschis".

17. Si iata cum mi s-au aratat in vedenie caii si calaretii: aveau platose ca focul, iacintul si pucioasa. Capetele cailor erau ca niste capete de lei, si din gurile lor iesea foc, fum si pucioasa. 18. A treia parte din oameni au fost ucisi de aceste trei urgii: de focul, de fumul si de pucioasa, cari ieseau din gurile lor. 

19. Caci puterea cailor statea in gurile si in cozile lor. Cozile lor erau ca niste serpi cu capete, si cu ele vatamau. 
20. Ceilalti oameni, cari n'au fost ucisi de aceste urgii, nu s-au pocait de faptele manilor lor, ca sa nu se inchine dracilor si idolilor de aur, de argint, de arama, de piatra si de lemn, cari nu pot nici sa vada, nici sa auda, nici sa umble. 
21. Si nu s-au pocait de uciderile lor, nici de vrajitoriile lor, nici de curvia lor, nici de furtisagurile lor.

Din pacate, miscarile protestante si neoprotestante au imprumutat mult din teologia si exegeza (interpretarea Bibliei) Bisericii Catolice. Luther s-a rugat pana la moarte Mariei si sfintilor, Calvin tinea legatura cu aparatul Inchizitiei si a imprumutat din metodele ei, Zwingli era adeptul metodei catolice de a impune crestinismul prin sabia statului, Melancton se consulta cu teologii Bisericii Catolice... etc.

Trebuie facut mai mult, decat a ne tot uita in ograda Bisericii Catolice. Chiar daca ne uitam uneori, sa luam numai ce este bun.


Motive pentru care nu există un chin etern 

· Dreptate: vi se pare drept ca pentru păcatele făcute în 10, 20, 40, 80, etc. de ani să fii pedepsit veşnic? Legea lui Dumnezeu reflecta caracterul său, iar aceasta spunea: viaţă pentru viaţă, nu pentru ca cel vinovat de crimă să fie chinuit (Deuteronom 19:21). 
· Iubirea lui Dumnezeu: De asemenea imaginea infernului diminuează iubirea lui Dumnezeu, căci cum putem spune că Dumnezeu este iubire, când mâna lui nu poate fi niciodată domolită, ci îi chinuieşte etern pe cei păcătoşi? 
· Mânia lui Dumnezeu are un sfârşit: Dacă Dumnezeu chinuieşte veşnic păcătoşii atunci mânia lui ţine veşnic, dar Biblia spune altceva şi anume că El „nu ţine mânia pe vecie şi nu ceartă fără încetare” cum este o astfel de afirmaţie despre caracterul lui Dumnezeu compatibilă cu doctrina iadului? (2Samuel 24:14; Psalmii 30:5; 103:9; Isaia 57:16; Ieremia 3:5; Mica 7:18). 
· Nemurirea este pentru cei drepţi: Mulţi creştini cred în iadul veşnic deoarece nu au reuşit să înţeleagă faptul că viaţa veşnică este rezultatul unei uniri cu Dumnezeu ("Dumnezeu sa fie totul IN TOTI" 1Cor 15:28), astfel cei răi fiind despărţiţi de Dumnezeu nu pot exista etern (Fapte 17:25; 1Corinteni 15:52-54; 2Tesaloniceni 1:9). 
· Sfârşitul suferinţei: Un alt motiv pentru care credem că nu este posibil chinul veşnic, este că acesta ar perpetua şi imortaliza păcatul, suferinţa şi durerea (toţi oamenii din iad l-ar blestema zilnic, clipă de clipă, pe Dumnezeu, pe Christos, pe sfinţii îngeri şi pe sfinţii) şi ar contrazice Cuvântul lui Dumnezeu care declară că acestea vor dispărea şi că Dumnezeu face toate lucrurile noi (Apocalipsa 21:4,5), ori dacă iadul există etern înseamnă că Dumnezeu nu poate elimina suferinţa. 
· Nimicirea răului: Misiunea Domnului Isus Cristos ca Domn şi Rege, este să nimicească toate persoanele rele şi nelegiuite, fie spirituale sau fizice, cât şi toate lucrurile rele, şi apoi cu mandatul încheiat, va preda domnia în mâna Tatălui. Dacă iadul există veşnic atunci însemnă că Domnul Isus nu a nimicit orice domnie, stăpânire, putere (1Corinteni 15:26). 
· Dumnezeu totul în toţi: la sfârşit, Dumnezeu va fi totul în toţi (1Corinteni 15:28), acesta este scopul final, ca în toate făpturile să locuiască Dumnezeu în mod plenar prin calităţile Lui, ca toate creaturile să aibă calităţile lui Dumnezeu, dar acest lucru ca în toţi să fie Dumnezeu nu e posibil dacă cei răi mai există pe undeva. 
· Plata păcatului: conform Bibliei plata păcatului este moartea, (Romani 6:23). Isus a plătit această plată prin moartea Sa (Evrei 7:27; 1Timotei 2:5,6), dacă plata păcatului ar fi fost „chinul etern” atunci Domnul Isus ar fi trebuit să se chinuiască etern ca să ne răscumpere. Biblia este clară: „Si păcatul, odată făptuit, aduce moartea” (Iacov 1:15). Astfel, alegerea este între viaţă veşnică şi moarte veşnică. 

DUMNEZEU ESTE IUBIRE! AMIN!

Moare si sufletul sau numai trupul?

Stiu ca este o frica de a nu crede ca si "sectele" si acest "scut" este folosit cu succes: daca crezi ca sufletul este muritor, atunci crezi ca "sectele" si prin urmare esti "sectar". 
In secolul II inca se mai credea ca sufletul invie si el impreuna cu trupul. Intreb, cum puteau crede asa ceva, ca sufletul invie cu trupul, daca n-ar fi crezut ca si sufletul este muritor? 
Iata o marturie socanta in ultima rugaciune a episcopului martir Policarp al Smirmei (secolul II): 
"Atotputernice Dumnezeule, Tată a iubitului şi binecuvântatului Tău slujitor, Isus Christos, prin care am ajuns la cunoştinţa Ta, Dumnezeul îngerilor, a puternicilor, a tuturor creaturilor şi a tuturor celor drepţi, care trăim înaintea feţei Tale: Te preamaresc, că m-ai socotit vrednic pentru aceasta zi şi acest ceas, ca să am parte la numărul martirilor Tăi, în paharul Christosului Tău, la învierea sufletului şi a trupului la viaţa veşnică prin neputrezirea din Duhul Sfânt. Să fiu primit printre ei înaintea feţei Tale, ca o jertfă grasă şi plăcută, aşa cum Tu, veşnic drept Dumnezeu ai hotărât mai dinainte, mi-ai făcut de cunoscut în prealabil, iar acum împlineşti. Pentru toate acestea Te laud, preamăresc si slăvesc prin vesnicul Tau mare preot ceresc, Fiul Tău drag, Isus Christos. Prin El si impreuna cu El, a Ta este slava luminoasa, in Duhul Sfant acum şi în eternitatea care va veni. Amin.” 
Deci, dragii mei, nu va temeti, daca un episcop martir din secolul II, bine vazut, care nu a fost niciodata considerat "sectar" a avut intelepciunea sa creada ca sufletul moare si invie odata cu trupul, atunci merita sa cercetam mai bine subiectul. Oricum, atat printre "evanghelici" cat si printre ortodocsi este acceptata ideea ca omul nu este nemuritor din nastere, cum a afirmat Diavolul (Geneza 3:4) ci ca nemurirea este conditionata de ascultare si se primeste numai la judecata celor vii si a celor morti: 
"Între creştinii evanghelici există o minoritate semnificativă de susţinători ai nemuririi condiţionate, aşa cum declară The British Evangelical Alliance." 
"În ultimele şase decade doctrina nemuririi condiţionate a fost acceptată de un spectru larg de teologi din cadrul Bisericii Ortodoxe." 
A se vedea topicul "Nemurirea conditionata" de pe Enciclopedia Libera Wikipedia.
Bine, - mi-ar putea spune cineva - lasa-l tu pe Policarp, du-te la Domnul Isus vezi ce spune in predica Bogatul si Lazar?
OK, prietene, o sa ma duc la predica respectiva, o citesc si ma intreb, si ma tot intreb, si iarasi ma intreb si ma framant si iarasi ma framant, de ce spune predica respectiva altceva decat a spus Domnul Isus si intreaga Biblie despre ziua judecatii, despre inviere, despre cei din morminte? Pare ca vorbesc doi Isusi diferiti, unul intr-un fel, cum vorbeste Biblia de la Geneza la Apocalipsa, altul altfel, dintr-o alta carte, pare-se o Biblie neautorizata de Dumnezeu.... 
Ia sa le comparam:
Geneza 3:19. "In sudoarea fetei tale sa-ti mananci painea, pana te vei intoarce in pamant, caci din el ai fost luat; caci tarana esti si in tarana te vei intoarce." 
Aici, Cuvantul lui Dumnezeu spune ca omul cand moare se duce in tarana din care a fost creat. Nu spune ca se duce in cer si nici in nu stiu ce lac de foc subteran. Va rog frumos sa va notati si sa nu uitati niciodata ca textul sfant spune de "tarana pamantului" si nu de altceva. Daca dorim sa fim fecioare intelepte si credincioase, trebuie sa ramanem la terminologia (cuvintele) Bibliei. 
Acest adevar mai apoi este confirmat in multe locuri din VT, ca de exemplu chiar si de un inger al lui Dumnezeu: 
Daniel 12:2. "Multimea celor ce dorm in tarana pamantului se va scula: unii pentru viata vesnica, si altii pentru ocara si rusine vesnica." 
Va rog frumos sa va notati, ca acolo nu Daniel vorbeste, ci chiar un inger al lui Dumnezeu. Si el foloseste aceeasi terminologie ca in primul caz aratat. 
Si acum sa vedem, ca Domnul nostru Isus, confirma si el acest adevar sfant si divin: 
Ioan 3:13. "Nimeni nu s-a suit in cer, afara de Cel ce S-a coborat din cer, adica Fiul omului, care este din cer." 
Ioan 5:28. "Nu va mirati de lucrul acesta; pentru ca vine ceasul cand toti cei din morminte vor auzi glasul Lui 
29. si vor iesi afara din ele. Cei ce au facut binele vor invia pentru viata; iar cei ce au facut raul vor invia pentru judecata." 
Apoi vine celalalt Isus, din Biblia neautorizata si il combate pe Isusul Bibliei, spunand:
"A venit timpul cand saracul a murit si a fost dus de ingeri in sanul lui Avraam." Luca 16:22
Mai sa fie, toti merg in tarana, da asta merge in sanul lui Avraam. Si ma intreb, da aia care o murit inainte de Avraam, unde o fi mers? Sau lo asteptat pe afara pe undeva pana vine Avraam sa ii sara la san?
Si mi-am zis io odata, ia sa ma duc un pic pa internet sa dau un search "Bogatul si Lazar". Dau acolo, caut in stanga si in dreapta, intreb ici colo si dau de un link. Dau pe el si intru, cand colo, ramai mut de uimire cand citesc:
"A fourth view holds that the story was not told by Jesus. Proponents of this view suggest that it is significant that only the Gospel of Luke mentions Jesus telling the story"
"O a patra părere este că relatarea n-a fost spusă de Isus. Proponenţii acestei păreri sugerează că este semnificativ, numai Evanghelia după Luca spune relatarea." 
http://en.wikipedia.org/wiki/Lazarus_and_Dives
Wow, arat in stanga si in dreapta a patra parere, sunt sigur ca si ramane acolo ... dar cand intru din nou, dupa un timp, nu mai ieste, a disparut ca magarun ceata.
Intrebare: CINE A STERS SI DE CE A STERS de pe Wikipedia a patra parere despre predica Bogatul si Lazar?
Parerea unui grup despre aceasta predica. Dar atentie ca ei sustin mantuirea universala, o alta extrema:
http://www.thepathoftruth.com/teachings/lazarus.htm


Care este plata definitivă pentru păcatul practicat voit?

Cuvântul lui Dumnezeu ne învaţă că plata păcatului voit este moartea eternă şi nu chinul veşnic al păcătoşilor: Romani 6:23. "Iazul de foc", este un aspect profetic avertizator despre pedeapsa veşnică ce îi aşteaptă pe cei pierduţi: Apocalipsa 20:14. Această pedeapsă este moartea eternă, extincţia eternă, după cum se arată atât de clar: "Iazul de foc este moartea a doua" (si nu invers: "moartea a doua este iazul de foc") Apocalipsa 20:14, "văpaia unui foc care va mistui (şi nu chinui etern) pe potrivnici" Evrei 10:27. Dumnezeu iubeşte orice om şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască, pocăinţa însemnând întoarcerea la Dumnezeu cu căinţă: Luca 15:11-21; Fapte 17:30; Romani 2:1-16. Nu există posibilitatea salvării după ce un om moare nepocăit, de aceea din iubire adevărată faţă de semenii noştrii, trebuie să ne dăm toată silinţa de a conştientiza pe cei ce sunt pierduţi: Evr.9:27Matei 24:14; Apocalipsa 20:11-15. 
"săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam"
Cu toţii cunoaştem predica cu săracul şi bogatul nemilostiv din Luca 16:19-31. Acest text contrazice flagrant toată Biblia de la Geneza şi până la Apocalipsa. Importanţa armoniei interioare a textelor Bibliei este faţiş contrară cu acest text şi îl declară un text străin. Este clar că avem de a face cu o antiteză: Biblie versus autor "Bogatul şi Lazăr". Autorul acestei predici este clar ca nu a fost Domnul Isus, care a spus ca la trâmbiţa învierii morţii vor auzi glasul lui din morminte şi nu din sânul lui Avraam: Ioan 5:28,29.
- Ce spune întreaga Biblie despre Avraam, unde s-a dus după moartea lui şi în ce stare este el acolo? 
- Ce spune autorul predicii Bogatul şi Lazăr despre unde s-a dus Avraam şi în ce stare este el acolo?
Avem de a face cu o contradicţie evidentă, care descalifică şi demască textul ca fiind un text stăin de Biblie.
Nu cred că daca în Biblia Cornilescu ar scrie ca Satan este Isus, ar trebui să credem asta doar pentru simplul motiv că este în Biblia Cornilescu. Nu trebuie sa punem semnul egalităţii între Biblia Cornilescu şi textele Bibliei originale, care nu mai sunt.
Din contextul larg al Bibliei observăm, că învăţătura despre nemurirea sufletelor şi a chinului veşnic al păcătoşilor nu este de origine divină. Nu putem lăsa sau distorsiona înţelesul textelor ce combat clar aceste idei, de dragul unor oameni care au introdus texte straine pentru aşi susţine părerile.

În ce zi si la ce data a murit Domnul nostru Isus Christos?

Traditia spune ca Domnul Isus a murit intr-o zi de vineri, la data de 14 Nisan. Si s-au pus unii sa comemoreze moartea Mantuitorului pe 14 Nissan. Nefiind evrei si neavand calendar evreiesc s-au dus saracii frati cu straita sa ceara cu deamprumutul niscaiva intelepciune de la invatatii evrei.
Si a iesit asa:
14 Nisan 2006 pe 12 aprilie 2006
14 Nisan 2007 pe 1 aprilie 2007
14 Nisan 2008 pe 21 martie 2008
14 Nisan 2009 pe 9 aprilie 2009
14 Nisan 2010 pe 29 martie 2010
14 Nisan 2011 pe 18 aprilie 2011
Mai, mai, mai ... ceva nu e in regula! Pai nu putea sa moara Mantuitorul ba in aprilie ba in martie! Chiar daca zilele s-ar schimba (ma refer marti, miercuri, joi, etc.) dar data ar trebui sa fie aceeasi. Deci, invatatii evrei v-au umplut straita cu ceva defect. Nu ca ar fi vrut-o. Evident, nu. Alta e problema si e simpla. Invatatii evrei de acum, calculeaza diferit 14 Nisan, fata de cum au calculat 14 Nisan Moise si cei ce l-au urmat. Undeva, candva, a intervenit o schimbare in calcularea datei de 14 Nissan. In Vechiul Testament nu se leaga niciodata 14 Nisan de echinoxiul de primavara, acest element strain, care creaza toata problema, a fost introdus mai tarziu. Motivul introducerii? Putem banui doar. Stim ca dupa innnabusirea rascoalei lui Bar Kochba in 135 AD, autoritatile imperiale romane, au interzis cu desavarisre orice practica a ritului iudaic, inclusiv orice adunare, orice posesie si citire a Vechiului Testament sau alta carte religioasa evreiasca si asta sub pedeapsa severa cu moartea. Doar 10 invatati (numiti Cei Zece Martiri) nu s-au supus acestei interdictii si au fost ucisi, unii in chinuri cumplite (arsi pe rug, etc.). Probabil ca in aceasta perioada crunta din istoria religiei mozaice, calendarul autohton (ebraic antic) si anumite traditii calenaristice s-au pierdut, ulterior, dupa redarea anumitor drepturi religioase, fiind restabilite gresit. Insa departe in timp si spatiu, greseala nu a fost prea sesizabila, asa ca majoritatea le-au luat de bune.

Si asta nu ar fi singura problema. Mai este problema zilei de vineri. Oare chiar a murit Mantuitorul intr-o zi de vineri?
Tradiţia bisericească greşete, deoarece nu ţine cont că în săptămâna răstignirii cădeau două sabate (sabat în ebraică înseamnă odihnă, repaus) unul mare, un sabat de sărbătoare şi un sabat săptămânal. La evrei, unele sarbatori mari erau considerate sabate, in care nu se lucra si deoarece nu se lucra, evident ca si aceste sabate de sarbatoare aveau o zi premergatoare de pregatire, numita si in acest caz "ziua pregatirii". Nestiind de acest aspect, s-a lansat traditia ca sabatul inaintea caruia a fost rastignit Mantuitorul, a fost de fapt un sabat saptamanal. Desi nu a fost un sabat saptamanal ci unul mare, un sabat de sarbatoare. Iata si dovada clara din evanghelie:
"De frica sa nu ramana trupurile pe cruce in timpul Sabatului - caci era ziua Pregatirii, si ziua aceea de Sabat era o zi mare - iudeii au rugat pe Pilat sa zdrobeasca fluierele picioarelor celor rastigniti si sa fie luati de pe cruce." (Ioan.19:31)

Unii sunt de acord ca acel sabat mare a fost intr-adevar un sabat de sarbatoare, dar ei cred ca acest sabat a coincis cu sabatul saptamanal. Oare, asa sa fie? Aceasta coincidenta nicaieri nu este aratata. Asadar este doar o concluzie.
Domnul Isus a stat trei zile şi trei nopţi în mormânt, după cum profeţise chiar el, aşa că a stat aproximativ 72 ore în mormânt.

Matei 12
38. Atunci unii din carturari si din farisei au luat cuvantul si I-au zis: "Invatatorule, am vrea sa vedem un semn de la Tine!"
39. Drept raspuns, El le-a zis: "Un neam viclean si preacurvar cere un semn; dar nu i se va da alt semn, decat semnul prorocului Iona.
40. Caci, dupa cum Iona a stat trei zile si trei nopti in pantecele chitului, tot asa si Fiul omului va sta trei zile si trei nopti in inima pamantului.

Domnul Isus a înviat la sfârşitul celei de a treia zi, undeva spre duminica (la evrei duminica începea sâmbătă seara la apusul soarelui),  scăzând trei zile şi trei nopţi - cum a profeţit el că va sta în mormant - reiese că a murit miercuri dupa masă, deci Cina Domnului a fost dată marţi noaptea. 

Luca 24
1. In ziua intai a saptamanii, femeile acestea, si altele impreuna cu ele, au venit la mormant dis-de-dimineata si au adus miresmele pe care le pregatisera.
2. Au gasit piatra rasturnata de pe mormant,
3. au intrat inauntru, si n-au gasit trupul Domnului Isus.
4. Fiindca nu stiau ce sa creada, iata ca li s-au aratat doi barbati, imbracati in haine stralucitoare.
5. Ingrozite, femeile si-au plecat fetele la pamant. Dar ei le-au zis: "Pentru ce cautati intre cei morti pe Cel ce este viu?
6. Nu este aici, ci a inviat. Aduceti-va aminte ce v-a spus pe cand era inca in Galileea,
7. cand zicea ca: "Fiul omului trebuie sa fie dat in mainile pacatosilor, sa fie rastignit, si a treia zi sa invie.

Comunitatea evreiască de la Qumran (de langa Marea Moarta) ţinea Pastele evreiesc întotdeauna într-o zi de marţi seara, iata o coincidenta interesantă. La acesti credinciosi sărbătorile evreieşti cădeau întotdeauna în aceeaşi dată a anului şi în aceeasi zi. Aveau un calendar performant, un calendar solar, calendarul de pe timpul lui Moise.

O întrebare pentru cei în pragul sinuciderii (în special ptr. cei care pregătesc atentate sinucigaţe): Există viaţă după moarte?

Intr-o zi am vazut o dubita avand inscriptionata pe usile din spate urmatoarea intrebare si un raspuns:
"Exista viata dupa moarte? Intra si ai sa vezi."
Evident, era vorba de o avertizare, altfel spusa, "Fi atent, daca faci accident intrand in mine, s-ar putea sa mori. Si stii daca acolo este viata sau nu?". 
Din nefericire, multi cred ca exista viata constienta dupa moarte, moartea intelegand-o ca o simpla usa pe care se trece in lumea de dincolo de usa. Unii chiar se sinucid, pentru a ajunge cat mai repede acolo.
Pentru cei care doresc să se sinucidă, crezând că vor trăi mai bine "dincolo", sau ca vor fi recompensati ptr. actul lor de bravura facut in numele religiei lor, le recomand sa citeasca mai intai ce spune Biblia despre moarte si viata.

Sinuciderea face ravagii:
Aproximativ 1 milion (!!!) de oameni se sinucid anual. Aşa reiese din sursele Organizaţiei Mondiale A Sănătăţii (WHO 2009 ) Aşadar, mai mulţi oameni mor din propria mână, decât din războaie şi revolte. Statistic în fiecare 40 de secunde se sinucide o persoană. Şi mulţi o fac deoarece sunt învăţaţi că există viaţă conştientă după moarte. 
Uneori oamenii se sinucid in grup, ca in cazul sectelor: adeptii lui Jim Jones în America De Sud, adeptii Templul Soarelui în Europa, adepţii lui Davin Koresh, Waco, Texas, SUA, unele grupuri în Japonia si diferite tari budhiste, secta "Restabiliatorii celor zece porunci" in Africa, etc.. 
De asemenea foarte multi din gruparea terorista islamista ISIL comit sute de atentate sinucigase in numele religiei lor.
Descoperirile arheologice arată că şi în antichitate se practicau sinucideri în grup, tot pe fundalul credinţei oarbe şi false că oamenii trăiesc conştient după moarte:
"Dar, în afară de pietre preţioase, aceste morminte ne mai rezervaseră şi o înfiorătoare surpriză. În cripte au fost găsite turme de boi cu scheletele încă în hamuri, iar fiecare căruţă era încărcată cu mobilă. Tot alaiul avea datoria să-l însoţească pe nobil şi după moarte, aşa cum se poate deduce din scheletele bogat îmbrăcate şi ornamentate. Mormântul Doamnei Shubad are 20 de astfel de schelete, altele au chiar 70. Ce s-ar fi putut întâmpla pe vremea aceea? Nu avem nici o indicaţie că ar fi fost victimele unei morţi violente. În procesiuni solemne, se pare, însoţitorii alături de căruţele încărcate trase de boi duceau trupul în mormânt. În timp ce mormântul era sigilat însoţitorii îşi pregăteu stăpânul pentru odihnă dinăuntru. Apoi luau un drog, se adunau în jurul lui, şi mureau din propria lor voinţă, doar pentru a-l servi mai departe într-o existenţă viitoare. Timp de două secole cetăţenii Urului şi-au îngropat personalităţile în aceste morminte." Citat din cartea: Şi totuşi Biblia are dreptate, p 34, 35

La fel şi azi, unii oameni care se sinucid, lasă după ei anumite scrisori în care îşi exprimă convingerea că au mers într-o altă lume, mai bună, pentru a scăpa de această lume rea.

Dacă ar exista posibilitatea ca un om să mai trăiască, imediat după ce moare, "dincolo", asta ar însemna că Satan a spus adevărul şi că Dumnezeu a minţit: Geneza 3:4,5. Dar Biblia spune, că Satan este mincinosul şi nu Dumnezeu, asa că, ce ar fi să vă mai gândiţi?

Geneza 3:
1. Şi şarpele era mai şiret decât orice animal al câmpului pe care îl făcuse Domnul Dumnezeu. Şi el a spus femeii: „Oare aşa a spus Dumnezeu: «Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină»?“
2. Şi femeia a zis şarpelui: „Din rodul pomilor din grădină putem să mâncăm,
3. dar din rodul pomului care este în mijlocul grădinii, Dumnezeu a spus: «Să nu mâncaţi din el şi să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi»“.
4. Şi şarpele a spus femeii: „Nicidecum nu veţi muri.
5. Pentru că Dumnezeu ştie că în ziua când veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul“.

Haideti sa ne gandim:
Am trei intrebari foarte importante pentru cei care doresc sa se sinucida deoarece sustin nemurirea sufletelor:
1.) De ce morţii nu mai nădăjduiesc în adevărul lui D-zeu, pana la inviere, daca sunt vii cu sufletul? Isaia 38:18,19 "Pentru că nu Locuinţa morţilor Te va lăuda, nu moartea Te va preamări; cei care coboară în groapă nu mai speră în adevărul Tău.

Cel care trăieşte, cel care trăieşte Te va lăuda, ca mine astăzi. Tatăl va face cunoscut copiilor adevărul Tău."

2.) De ce mortii nu-si mai aduc aminte de Dumnezeu, pana la inviere, daca sunt vii cu sufletul? Psalmul 6:5 
"Pentru că în moarte nu este aducere-aminte de Tine; în Locuinţa morţilor, cine Îţi va mulţumi?"
3.) De ce sunt sufletele SUB altar, într-o poziţie INCOMODA şi nu LÂNGĂ altar, dacă ele sunt încă fiinţe vii - Apocalipsa 6:9? 
"Şi, când a deschis pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor înjunghiaţi pentru Cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia pe care au dat-o;"

 Deschide-ti inima, deschide-ti mintea si deschide-ti Biblia! Nu te lasa amagit! Iata niste raspunsuri adresate sinucigasilor si in special ptr. cei care pregatesc atentate sinucigase: Nu exista viata in moarte, singura speranta a muritorilor fiind invierea!
Ioan 5:28. "Nu vă minunaţi de aceasta, pentru că vine un ceas în care toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui
29. şi vor ieşi: cei care au făcut cele bune, spre învierea vieţii, şi cei care au făcut cele rele, spre învierea judecăţii." Este moartea o usa spre o alta viata cu recompense in paradis? Nu! Nici vorba. Pana la inviere si judecata nu exista nici o recompensa in starea de moarte. Promisiunea recompensei in moarte este o promisiune falsa pusa in circulatie de Satan Diavolul, care este tatal tuturor mincinosilor si inspiratorul tuturor minciunilor.
Apocalipsa 20:4. Şi am văzut tronuri, şi ei şedeau pe ele şi li s-a dat să facă judecată; şi am văzut sufletele celor decapitaţi pentru mărturia lui Isus şi pentru Cuvântul lui Dumnezeu; şi aceia care nu se închinaseră fiarei, nici chipului ei şi nu primiseră semnul pe fruntea şi pe mâna lor; şi ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani.
(5. Ceilalţi morţi n-au înviat până când nu s-au împlinit cei o mie de ani.) Aceasta este cea dintâi înviere.
6. Fericit şi sfânt este cel care are parte de cea dintâi înviere: asupra lor, a doua moarte nu are putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El o mie de ani.
Apocalipsa 12:9. Şi a fost aruncat balaurul cel mare, şarpele cel vechi, acela care se numeşte Diavol şi Satan, acela care înşală tot pământul locuit – a fost aruncat pe pământ şi îngerii lui au fost aruncaţi împreună cu el.
Ferestete de minciunile religioase ale Diavolului! Nu-ti da viata pe mana lui Satan!
Deci, ce este moartea: Minciună sau Adevăr? Sau un amestec din amândouă?
"Hotărât că NU veţi muri" Geneza 3:4
Un răspuns biblic, celor ce cred în aşazisa "nemurire înnăscută" prin aşazisul "suflet nemuritor" Iov 33:3-7.
Biblia spune că omul însuşi este un suflet viu (Geneza 2:7) şi că, conform textelor biblice, scrise in limbile ebraica şi greaca, sufletul poate mânca sânge şi carne (Levitic 7:18,20,27 şi 17:12,15); el se poate usca (Numeri 11:6); poate atinge lucruri necurate (Numeri 19:13-22); poate fi sfâşiat ca de un leu (Psalmii 7:2); poate merge în groapă sau mormânt (Iov 33:18,22,28,30; Psalmii 30:3); poate fi pus în lanţuri (Psalmii 105:18, margin.); se poate dezgusta de toate felurile de hrană (Psalmii 107:18; Proverbe 27:7); poate fi scos din temniţă (Psalmii 142:7); poate suferi de foame din pricina lenei (Proverbe 19:15); poate să-i fie sete şi poate fi înviorat cu apă rece (Proverbe 25:25); are sânge care poate fi vărsat (Ieremia 2:34); poate vărsa lacrimi (Ieremia 13:17); poate fi potolit cu hrană (Plângerile lui Ieremia 1:11,19; Osea 9:4); trebuie să fie supus (Romani 13:1); poate păcătui (Ezechiel 18:4,20); poate avea bunătăţi, se poate odihni, poate mânca, poate bea, se poate înveseli (Luca 12:19); poate pieri (Matei 10:28,39) - adică: poate muri (Ezechiel 18:4,20).
Însă anumitor traducători le-a plăcut să jongleze şi să manipuleze cu cuvintele, traducând preferenţial cuvântul "suflet". De exemplu în limba greacă există cuvânt pentru "viaţă" şi anume "zoe", de aceea cuvântul "suflet", care în greacă este "psuche" n-ar trebui tradus cu "viaţă", ci cu "suflet":
Ioan 3:16. Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata (zoe) vecinica. 
Matei 10:28. Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul (psuche); ci temeţi-vă mai degraba de Celce poate să piardă şi sufletul (psuche) şi trupul în gheena. 
Matei 10:39. Cine îşi va păstra sufletul (psuche), îl va pierde; şi cine îşi va pierde sufletul (psuche), pentru Mine, îl va câstiga. 
Observaţi prin comparatie cu Bibliile voastre, că atunci când textul grec spune că sufletul se poate pierde, traducatorul n-a mai tradus constant cuvântul cu suflet, ci l-a tradus cu viaţă, ca să-şi susţină propria dogmă despre nepieirea sufletelor.
Dar n-a spus chiar Domnul Isus că, chiar în seara morţii sale va fi în paradis, conform cu Luca 23:43? Nu, n-a spus aşa ceva, conform cu Ioan 20:17!!! Mai degrabă traducatorii au făcut ca textul să sune aşa, jonglând şi manipulând textul, cu o biata virgula. Pentru detalii, citiţi cartea "Scrisori fără adresă" de Zaharia Bica, paginile 56-58.
Dar nu este Avraam în cer conform cu Luca 16:22 şi nu sunt duşi cei buni în sânul lui? Nu (!), conform cu aceste citate:
Totusi Tu esti Tatal nostru! Caci Avraam nu ne cunoaste, si Israel (Iavov) nu stie cine santem; dar Tu, Iehova, esti Tatal nostru, Tu, din vecinicie, Te numesti "Mantuitorul nostru." (Isa.63:16) 
Ioan 3:13. Nimeni nu s-a suit în cer, dacă nu pogoară (descinde) din cer, ca Fiul omului. 
Deci nu se pune problema ca profetul Isaia şi Domnul Isus să greşească. Se ştie exact de către cercetători, ca la inceput Evanghelia după Luca şi Faptele Apostolilor erau o singură carte nedespărţită, se mai ştie din comentariul paralel al lui Origene, la Matei, Marcu si Luca, ca cândva textele din Luca 9:48 şi Luca 17:1 erau laolaltă. Ce s-a întâmplat, ca au aparut pasaje contradictorii, e greu de spus şi mai greu de crezut. Într-un manuscris timpuriu există chiar şi numele bogatului, "Nineve".
"Cartea Faptele Apostolior este a V-ea carte a Noului Testament. Se crede ca F.A. şi Evanghelia a III-ea ( Sf. Luca) alcătuiau la îceput o singură operă care ar fi putut fi intitulată astăzi "Istoria obârşiilor creştine" şi care s-ar fi segmentat după anul 150, când creştinii au dorit ca cele 4 evanghelii să formeze, separat, un singur codice. Cele două opere sunt scrise de acelaşi autor, Evangelistul Luca, sunt adresate aceluiaşi Teofil, nobil roman convertit la creştinism, şi constituie documente de primă mână asupra vieţii lui Iisus Hristos şi a Bisericii primare. Cât despre timpul şi locul scrierii, analiza textului şi mărturiile adiacente duc la concluzia că Luca ar fi început-o la numai câteva luni după ce-şi încheiase Evanghelia, adică în preajma anului 65 (oricum, după 63 şi înainte de 70) în cetatea Romei (Sfânta Scriptură ediţia jubiliară a Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, redactată şi adnotată de P.S. sa Bartolomeu Anania Arhiepiscopul Clujului)."
http://ro.wikipedia.org/wiki/Faptele_Apostolilor
Din nefericire, în ce priveşte moartea este nespus de trist că avem două partide între creştini. Mulţi creştini cred că viaţa continuă şi după moarte. Ar trebui să existe unitate, dar o unitate bazată pe adevărul Cuvântului lui Dumnezeu, armonizat frumos şi cu temere de Dumnezeu şi nu pe alceva. Căci mulţi au început să facă cărţi ce explică Biblia, după opiniile religiilor lor sau al altora şi să trăiască din asta, ca dintr-o afacere. Acestea se vând drept "Best seller" (Bine vândut) dar conţin o grămadă de erori, printre care şi învăţătura că ne naştem nemuritori şi moartea nu este ceea ce pare a fi. Sunt două concepţii total diferite printre creştini, care sunt antagonice, adică în opoziţie, unii cred în nemurirea ce se primeşte la naştere, adică te naşti nemuritor, alţii nu cred, aici nu există cale de mijloc sau loc pentru amestecare, amalgare, sincretisme. 
1. Se vede clar din sursa sigură a Bibliei că "nemurirea înnăscută", adică "credinţa că te naşti nemuritor" este de la Satan Diavolul (Geneza 3:1-4), de la Cel Rău. Duşmanul lui Dumnezeu a corupt prin această minciună, nu numai pe Adam şi Eva, ci toate popoarele păgâne. Ulterior, această credinţă a nemuriri înnăscute, s-a infiltrat şi printre evrei şi printre creştini, fiind preluată de la păgâni. Ideea că omul nu moare, ci oarecum totuşi mai trăieşte după moarte, într-o anumită formă spirituală conştientă sau semiconştientă, nu concordă (nu este în armonie) cu Scriptura, după care plata păcatului este moartea, şi nu nemurirea, fie ea chiar şi nemurire semiconştientă cum susţin unii: "Fiindcă plata păcatului este moartea…" Romani 6:23 
Declaraţia aceasta nu poate fi luată decât literal şi aşa cum este.
2. Ideea expusă de Satan primilor oameni în Grădina Edenului, că ai fi nemuritor, este preluată şi crezută acum de foarte mulţi creştini, perpetuându-se din generaţie în generaţie, ca o tradiţie religioasă vrednică de crezut, dar nu concordă (nu este în armonie) cu Scriptura, după care moartea este un blestem şi un duşman al credincioşilor (1Corinteni 15:26), când colo prin apologia lui Satan, mulţi fac într-un mod indirect (neintenţionat, fără ca să prevadă implicările) din trupul carnal o închisoare urâtă şi înjositoare în care o anume formă spirituală a credinciosului este prizonier. Însă, deşi trupul este "de moarte", totuşi trupul creştinului este o "jertfă vie, sfântă şi plăcută ptr. Domnul" (Romani 12:1) şi "templul Duhului Sfânt" (1Corinteni 6:19), care va fi răscumpărat (1Cor.6:20), transformat şi slăvit (1Corinteni 15:51-54), toate acestea se trec foarte uşor cu vederea de către aceia care fac din moarte o binecuvântare şi un salvator, un mântuitor al credincioşilor, un egal al lui Christos … mai mult chiar, diminuează astfel (fără să-şi dea seama) la jumătate jertfa lui Christos, dat fiind că dacă sufletul credincioşilor este nemuritor, şi nu moare, el nici nu mai trebuie răscumpărat din moarte, doar trupul. Astfel omul decăzut ar fi doar pe jumătate păcătos, cu trupul, când colo este decăzut total şi trebuie răscumpărat total: trup şi suflet. Căci Christos a murit ptr. omul întreg (trup şi suflet), urmând ca la înviere să elibereze din legăturile morţii omul întreg (atât trupul cât şi sufletul credinciosului). De asemenea ei fac din moarte o minciună, căci moartea nici nu mai este moarte, ci o poartă spre o altă viaţă, prin care a trecut şi Christos, deci prin urmare prin apologia nemuririi înnăscute, nici Christos nu a murit cu adevărat, ci doar a trecut într-o altă sferă, cea spirituală a existenţei. 
"Vrăjmaşul cel din urmă care va fi nimicit va fi moartea." 1Cor. 15:26. Nicăieri nu scrie că moartea ar fi doar vrăjmaş pe jumătate, adică numai vrăjmaşul trupului nu şi al spiritului.
3. De obicei, de apologia credinţei că te naşti nemuritor, este legată şi credinţa că imediat după ce mor cei drepţi se bucură în paradisul spiritual, iar cei nedrepţi sunt chinuiţi literalmente în focul din iad. Dar astfel este călcată în picioare dreptatea lui Dumnezeu, având în vedere că unii dintre păcătoşi sunt chinuiţi mai mult, alţii mai puţin: de exemplu Cain care a ucis un singur om este chinuit de circa 6000 de ani, dar Hitler care a ucis milioane de oameni doar de circa câteva decenii, etc.? Chiar dacă ar găsi ei o interpretare, prin care să rezolve această nedreptate, în spijinul doctrinei nemuririi înnăscute, căci iertat să ne fie, de explicat se poate explica orice, mai ales dacă apelezi la revelaţii extrabiblice, profeţii, viziuni, vise, experienţe, mărturii ale altora, ce vor face când Dumnezeu îi va cerceta, precum pe prietenii lui Iov, spunând că nu au vorbit aşa de drept despre El, cum au vorbit alţii? Căci:
"…El este drept şi integru" Deuteronom 32:4
4. De ce spune Scriptura atât de clar, că dacă nu există înviere, cei ce au adormit în Christos au pierit? Căci, dacă sufletul nu este mort, cum spun aceştia, sufletul nu trebuie înviat, şi prin urmare, creştinii nu sunt pierduţi, căci de fapt trăiesc în cer… dar fără înviere, toţi suntem pierduţi, aceasta este declaraţia Sfintei Scripturi, după cum arată Spiritul (Duhul) Sfânt, prin apostolul Pavel. Deducţia este simplă, clară şi hotărâtă: fără învirerea trupului eşti mort şi pierdut ptr. totdeauna, adică tu nu poţi trăi fără trup, aşa cum nici trupul nu poate trăi fără suflet! Tu eşti compus din trup şi suflet şi nu poţi trăi fără ele.
"Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Christos n-a înviat. … şi atunci, într-adevăr cei care au adormit în Christos au pierit." 1Corinteni 15:13,18 Au pierit??? De ce dacă există spiritul lor viu în cer???
Atunci ce să credem despre moarte? Ce spune Cuvântul lui Dumnezeu literalmente despre moarte: moartea este adevăr sau minciună? Sau este moartea o moarte doar pe jumătate? 
"Căci pentru cel care este împreună cu cei vii este nădejde; căci un câine viu, face mai mult decât un leu mort. Cei vii măcar ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic şi nu mai au nici o răsplată, fiindcă până şi amintirea li se uită. Şi dragostea lor, şi ura lor, şi invidia lor, de mult au şi pierit şi ei deloc nu mai au parte de tot ce se face sub soare.  ... Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta. Căci în Locuinţa Morţilor, în care mergi, nu este nici lucrare, nici plan, nici cunoştinţă, nici înţelepciune." Eclesiastul 9:4-6,10
Ce spun cei ce nu admit aşa ceva?
"Este adevărat că evreii şi cei din Vechiul Testament, din exprimările lor rezultă că moartea este opusul vietii, iar după moarte nu mai este nimic, nici plan, nici cunoştinţă, nici întelepciune, etc.. Însă Noul Testament care este o revelaţie superioară Vechiului, vorbeşte de o viată după moarte, atât Domnul Isus (Matei 10:28; Luca 16) cât şi apostolii (2Corinteni 5:1-10; Filipeni 1:20-23; Apocalipsa 6:9-11; 20:4, etc.)." Deci, după cum vedem, ei spun cu o jumătate de gură, că Biblia se contrazice şi Vechiul Testament nu-i chiar aşa de demn de crezare ca Noul Testament, nu-i aşa? Şi dau şi dovezi din Noul Testament! 
De când este Satan Diavolul mai credibil decât Dumnezeu? Vai de bieţii de noi dacă facem pe exegeţii şi corifeii "nemuritorişti", dacă facem apologie lui Satan, Diavolului mincinos, care a predat nemurirea înnăscută, vrăjmaşului şi defăimătorului lui Dumnezeu!!! Şi vai de cei care se lasă conduşi de el şi cred că în Scriptură putem găsi grade inferioare şi grade superioare de inspiraţie! Dacă este aşa cum ni se spune de către aceştia, cu grade inferioare şi grade superioare de inspiraţie - înseamnă că Dumnezeu a autorizat pe cei ce au scris Vechiul Testament să tragă câte-o minciună mai mare ca ei. Nu-şi dau seama, că prin argumentul lor, denigrează şi fac pe sfinţi şi pe profeţi mincinoşi şi mai mult decât atât, fac chiar ca anumite părţi din Scriptura să fie inferioare, contradictorii şi nedemne de a fi luate în serios? De ce nu caută armonia, căci Scriptura nu se contrazice, ci se armonizează?
În sprijinul dogmei nemuririi înnăscute şi a sufletului nemuritor, unii aduc ca argument Matei 10:28 urmând o supoziţie puerilă, neluând în seamă că Isus Christos, atinge aici în mod indirect învierea. Deoarece orice moarte cruntă ar aplica oamenii credincioşilor sfinţi, oamenii nu pot anihila pentru totdeauna un suflet credincios, el fiind păstrat în însemnarea din cartea vieţii şi prin înviere credinciosul este repus în viaţă. În plus, chiar Domnul Isus spune la Matei 10:39 - conform cu textul grec - ca cei necredincioşi îşi vor pierde sufletul, ca o completare la ce este consemnat la Matei 10:28, ca Dumnezeu nu numai că poate pierde un suflet definitiv în gheenă, ci chiar îl va pierde.
Apoi se vine cu 2Corinteni 5:1-10, care este o prezentare chiar a speranţei glorioase creştine: schimbarea naturii noastre, din trup de carne în trup spiritual. Unde scrie aici altceva, căci la versetul 4 scrie clar de "îmbrăcare", fiind o aluzie identică cu cele scrise în 1Corinteni 15:45-54, în care se arată clar că această îmbrăcare este la răpirea colectivă a adunării şi nu la moartea individuală a fiecăruia: "…Apoi, noi cei vii care rămânem, vom fi răpiţi împreună cu ei (cu cei ce au înviat), în nori…" 1Tesaloniceni 4:17
"Chiar în cortul (trupul de carne) acesta deci, gemem apăsaţi (De ce? Deoarece dorim să fim răpiţi la Christos, aceasta este năzuinţa firească a creştinului!); nu pentru că dorim să fim dezbrăcaţi (Nu pentru că am dori să murim, ptr. că viaţă fără trup nu există!), ci să fim îmbrăcaţi (Schimbaţi în trup spiritual!), pentru ca ce este muritor să fie înghiţit de viaţă" 2Cor. 5:4
"Iată, vă spun o taină: nu toţi vom adormi (Apostolul şi ceilalţi numesc moartea adormire, şi nu conştienţă, de ce, dacă sufletul este treaz?), dar toţi vom fi schimbaţi (Când? Imediat la moartea fiecăruia?) într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă (Deci nu la moartea fiecăruia!!!). Căci trâmbiţa va suna, morţii vor învia (Chiar şi cuvântul "învia" arată că în moarte morţii nu sunt vii, dragii mei!) nesupuşi putrezirii şi noi vom fi schimbaţi. Căci trebuie ca ceea ce este supus putrezirii să se îmbrace (Acelaşi cuvânt ca cel folosit în 2Cor.5:4!) în neputrezire (Deci este clar că atât contextul din 1Cor. cap. 15 cât şi cel din 2Cor. cap 5 se referă la acelaşi eveniment comun la cea din urmă trâmbiţă şi nu la moartea fiecăruia, şi nu la migraţia sufletului spre cer la moarte!) şi ce este muritor să se îmbrace în nemurire (Este chiar caraghios ca moartea care este un blestem şi un duşman să fie o binecuvântare şi un salvator!)." 1Corinteni 15:51-53
Recunoasc cu îngrijorare, că textul din Filipeni 1:20-23 izbeşte cel mai mult pe cei ce au înclinaţii filozofice să creadă în "viaţa de după moarte", tocmai pentru că în scrierile apostolului Pavel sunt anumite lucruri greu de înţeles (2Petru 3:16) care par contradictorii dacă nu ai harul de a armoniza şi astfel sunt "o delicatesă" ptr. cei ce sucind şi răstălmăcind lucrurile doresc să susţină formele de nemurire după moarte, vrând să ne înveţe şi pe noi cum să le susţinem. 
"Mă aştept şi nădăjduiesc cu tărie că nu voi fi dat de ruşine cu nimic, ci că acum, ca întotdeauna, Christos va fi preamărit cu îndrăzneală în trupul meu, fie prin viaţă, fie prin moarte" Nu ar trebui să fie şocant ptr. cei ce cred în aspectul că sufletul trăieşte după moarte, că Pavel aici nici nu vorbeşte despre acest aspect, având în vedere că aici nici nu se pomeneşte măcar cuvântul suflet? Căci nu vorbeşte de suflet ci de trup, deoarece el spune clar aici, că prin trupul lui este preamărit Christos, fie că trăieşte fie că moare: cum poate un creştin să preamărescă prin trupul său şi moartea sa pe Christos? Vorba gnosticilor "eliberând sufletul din prizonieratul coliviei trupului", sau prin faptul că moare ca un om sfânt şi nepătat de spiritul lumii, dând astfel slavă şi glorie Tatălui ceresc, prin Christos?
"Căci pentru mine a trăi (este) Christos, şi a muri (este) un câştig." Adică a trăi cu Christos şi a muri avându-l pe El drept Salvator, este un câştig, deoarece ştim bine că El are putere asupra morţii şi că în "Ziua Aceea A Învierii" conform cu Filipeni 3:11 şi 2Timotei 4:8, El ne va da cununa dreptăţii, căci dacă sufletul ar trăi după moarte, cununa dreptăţii ni s-ar putea da imediat după moarte. 
"Dar dacă mai trăiesc în trup (nota de subsol: carne), este ca să lucrez cu roade fac şi nu ştiu ce să aleg." Este de înţeles, ca superprigonitul apostol Pavel să vorbescă astfel, adu-ţi aminte că atât Iov, Moise ("şterge-mă din cartea vieţii") cât şi profeţii Ieremia, Ilie şi Iona au vorbit în anumite împrejurări ale vieţii lor astfel. Vedeau prin asta mai degrabă o scăpare din faţa dificultăţilor şi a greutăţilor, decât o mântuire şi răsplătire imediată, în viaţa de după moarte. 
"Sânt strâns din două părţi: aş dori să mă mut". Aici, "să mă mut" nu are sensul de mutare la o altă viaţă conştientă, ci are aici sensul sinonim cu cel de "a adormi" în moarte, folosit în multe alte locuri de apostolul Pavel, dar şi de alţii:
"…iar unii au adormit…" 1Corinteni 15:6, "…cei care au adormit în Hristos au pierit." 1Corinteni 15:18, "…pârga celor adormiţi…" 1Corinteni 15:20, "…nu toţi vom adormi…" 1Corinteni 15:51, "…cei ce au adormit…" 1Tesaloniceni 4:13, "…Ştefan …a adormit." Fapte 7:59,60, "…a adormit în moarte…" TLN Fapte 13:36, "…de când au adormit părinţii noştrii…" 2Petru 3:4
"şi să fiu împreună cu Christos, căci ar fi cu mult mai bine;"
Este clar din întreg contextul Scripturii că apostolul întrebuinţează aici un simbol, ptr. că aici se referă nu la o prezenţă literală, imediată şi conştientă a lui Pavel faţă către faţă cu Christos, ci arată simbolic, la slava de a fi murit în graţia şi în braţele lui Christos, căci tocmai asta afirmă şi în Filipeni 3:9 "şi să fiu găsit în El", vezi şi Ioan 17:2. Dar întreb: CÂND VEDEA EL ÎN MOD LITERAL CĂ VA FI CU CHRISTOS??? IMEDIAT DUPĂ MOARTEA SA??? Nu, ci "la învierea dintre cei morţi" Filipeni 3:11. Dacă apostolul Pavel şi primii creştini ar fi crezut în mod literal că la moartea lor, ei urmau să se întâlnească imediat în cer cu Christos, ce rost mai avea să aştepte pe Christos ca Mântuitor??? (Vezi Filipeni 3:20,21). În nici un caz sensul "mutării" expus în Filipeni 1:23, nu poate însemna altceva decăt o dă apostolul în contextul întregii sale scrieri apostoliceşti şi anume adormirea în moarte, şi aşteptarea în această stare a învierii dintre cei morţi - compară cu Filipeni 3:11.
În cazul Apocalipsa 6:9-11 este clar că este un simbol, ca şi în cazul lui Abel (Geneza 4:10), când sângele strigă ptr. a fi răzbunat. Se vede clar deoarece sufletele sunt sub altar şi nu lângă altar cum ar fi normal să fie dacă ar fi suflete vii şi conştiente. Atunci când preoţii antici înjunghiau un animal pentru ardere de tot, sângele curgea de pe altar sub altar. Acest aspect arată că martirii creştini sunt înjunghiaţi, morţi cu adevărat, ptr. că şi-au adus într-adevăr trupurile lor ca jertfă de ardere de tot lui Dumnezeu şi nu şi-au iubit sufletele (vieţile) până la moarte. 
Deasemenea, în viziunea revelată din Apocalipsa este arătat ca un simbol, că li s-a dat o haină albă, dar nu înseamnă că într-adevăr li s-a dat o haină albă, ci înseamnă că în funcţie de faptele lor, li s-a pregătit deja un loc ca regi şi preoţi alături de Christos, deoarece hainele reprezintă simbolic faptele sfinţilor, compară cu Apoc. 19:8, Apoc. 3:18. 
Dar cel mai tare argument că ei nu sunt vii şi că aşteptarea lor este încă în somnul de moarte, este arătat de faptul că trebuie să se împlinească numărul lor. Când se va împlini numărul lor, atunci toată adunarea va fi răpită şi glorificată, cu toţi membrii ei împreună. Pe baza cuvântului inspiraţiei din 1Corinteni 15:51,52 "Iată, vă spun o taină: nu toţi vom adormi, dar toţi vom fi schimbaţi într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă (Deci nu la moartea fiecăruia!!!). Căci trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii şi noi vom fi schimbaţi. - care concordă cu 1Tesaloniceni 4:17: Apoi noi cei vii care rămânem, vom fi răpiţi împreună cu ei…" Scriptura însăşi respinge ideea răpirii şi glorificării în etape individuale, sau de grupuri a membrilor adunării, deoarece este atât de clar că adunarea ("ekklesia") va fi răpită în mod colectiv. Când în altă parte Pavel vorbeşte că fiecare va învia la rândul cetei lui, spune şi faptul că prima ceată va fi ceata acelora care sunt ai lui Christos şi apoi finalul, când vor urma alte cete. Dacă nu ar fi aşa, ar însemna că cele scrise în 1Tesaloniceni 1:17 ar contrazice cele scrise în 1Corinteni 15:21-24, pe când aşa nu se contrazic, ci se completează armonios reciproc.
La Apocalipsa 20:4 se arată învierea primei cete, cea care va domni alături de Christos. Pasajul acela spune clar: "ei au înviat". Pai este mai clar ca lumina zilei, ca dacă au înviat, atunci nu au fost vii, altminteri ar fi o minciună să spui despre cineva viu că a înviat.
Dragii mei, după cum vedeţi, stăm cu toţii în faţa unui test greu. Diferenţele trebuie rezolvate pe baza Cuvântului lui Dumnezeu, în chip frăţesc. Dacă nu veţi asculta de glasul Domnului, de a fi uniţi în chip desăvârşit în adevăr, acceptând curente satanice şi păgâne în adunare, într-un aspect atât de important, veţi culege ceea ce aţi semănat. Ba mai mult, voi vă faceţi involuntar apărători ai minciunii lui Satan, şi veţi pieri ca şi el, fiindcă aţi iubit minciuna (Apocalipsa 21:8).
Scriptura spune foarte clar că plata păcatului este moartea! Scripura mai spune deasemenea foarte clar, că fără înviere toţi cei adormiţi (morţi) în Christos sunt pierduţi! Prin urmare singura alternativă este credinţa în înviere şi singura speranţă este că creştinii vor fi readuşi la viaţă (înviaţi) (Ioan 5:28,29). 
Scriptura nu arată şi noi nu putem crede într-un amestec de nemurire şi înviere: o moarte parţială şi o înviere parţială, cum arată Satana, păgânii, gnosticii şi urmasii lor. Fiţi tari, deci în adevărata credinţa creştină!!! Nu credeţi în profeţii mincinoşi care văd oameni traind după moarte, ca suflete nemuritoare! Respingeţi orice idee de viaţă conştientă sau semiconştientă ce ar fi chipurile după moarte! Nu există nici un fel de conştienţă în moarte. Toate viziunile ce s-au spus cu moartea clinică nu dovedeşte contrariul. Moartea clinică nu este moarte totală, creierul mai funcţionează şi se produc halucinaţii, vise. Dacă în acest timp inima îşi revine, omul a scăpat din moartea spre care se ducea şi îşi aminteşte de ce a visat. Este firesc. Cuvântul lui Dumnezeu este mai încercat decât cei ce visează şi cred ca sunt nemuritori. Încredeţi-vă în el din toată inima şi nu veţi regreta.
"Lacul de foc" (Apocalipsa 20:12-15) este un instrument de nimicire puternic şi înfricoşător şi înseamnă distrugerea completă şi definitivă a păcătoşilor (şi trup şi suflet Matei 10:28) în ziua de apoi. De aceea sa alegem adevărul ca să trăim! Să fugim de minciuna (Apocalipsa 22:14,15)! Să ne temem şi să ne bucurăm, că Dumnezeu ne-a cercetat şi nu ne-a lăsat în întuneric. Să dăm slavă şi glorie lui Dumnezeu! Să acceptăm adevărul cu privire la starea mortilor!!! Dacă nu acceptăm avertizarea Bibliei ca să ne ferim de minciună, şi vom continua să se complacem în neadevăr şi să preacurvim cu păgânitatea şi învăţăturile ei, Dumnezeu ne va pedepsi şi nu ne va binecuvânta, căci El este un Dumnezeu al adevărului şi al dreptăţii.
Stati De Veghe!